Posted by: ceamica on: September 19, 2011
Privirea ta, e la fel ca atunci
cand te-am vazut prima oara.
Si zambetul trist, si vocea…
Toate-ti sunt la fel
si toate imi par cunoscute.
Vapaile pielii tale,
si murmurul vocii
atunci cand mangaierile tale
mi se daruie,
invie in mine speranta nemuririi.
Ramai langa mine,
asa cum ai ramas mereu.
Zambeste-mi,
cum mi-ai zambit prima oara.
Eu, sunt doar o parte
din fiinta ta.
Eu, sunt doar un licar de lumina
in viata ta.
Eu…sunt amintirea diminetilor
ce-au inflorit pentru noi
Eu…
Tu…
Si nimic mai mult
September 19, 2011 at 3:08 pm
Am gasit in Draft poezia asta, salvata de pe vremea cand exista yahoo360… long time ago. Dar mie mi-a placut asa ca m-am gandit sa o public, daca tot ma lasa wordpress-ul sa public posturi scrise de altcineva pe blog