Prin gaura cheii

Now what?

Posted on: January 12, 2009

Am terminat facultatea de jumatate de an si sunt doamna (da, doamna pentru ca in UE statutul femeii nu depinde de starea ei civila) inginera. Si totusi… nu ma simt asa… Nu stiu de ce…

Mi-a fost atat de greu sa scriu postul asta… am o suta de mii de idei in cap si nu sunt in stare sa le pun intr-o ordine clara.

De cand ma stiu am asteptat momentul asta… sa fiu mare, sa fiu independenta… sa pot sa fac ce vreau eu. Si acum, ca sunt ma intreb… ce vreau eu sa fac? ce o sa fac in continuare?Pana acum, tot asteptam cate ceva, sa merg la scoala, sa intru la gimnaziu, sa intru la liceu, sa dau bacul, sa treaca sesiunea, sa imi predau proiectul, sa imi sustin licenta… si acum? ce mai astept acum? Toate astea combinate cu frica mea de situatii neprevazute,  cu obsesia de a avea mereu totul planificat, pana in cel mai mic detaliu si cu incapacitatea de a lua o hotarare definitiva si de a amana totul pana in ultimul moment… un haos total… Am avut din cauza asta un moment de panica in vara, dar intre timp, mi-am dat sema ca nu sunt singura… cred ca asta e motivul pentru care, cel putin o parte din noi, ne-am inscris la master… pentru ca nu putem sa raspundem la intrebarea… Cum te vezi peste 5 ani?

Adevarul este ca nimeni nu stie… si poate ca de asta viata este asa de frumoasa… e inutil sa faci planuri pe termen lun (desi, cum am mai zis… eu sunt cam dependenta de ele…) pentru ca totul poate fi dat peste cap in cateva zile si poti sa ajungi in locuri in care nu te asteptai. Eu, intr-o saptamana mi-am schimbat locul de munca. Sincer, nu ma asteptam… cu 8 luni inainte, cand am fost intrebata, am zis ca vreau sa raman. Si eram cat se poate de sigura. Dupa alte 5 luni, cand prietenul meu a plecat la o noua firma, as fi vrut cumva sa ajung si eu acolo, sa fim iarasi impreuna, dar nu pot sa zic ca imi displacea unde eram. I-am promis totusi, ca cu prima ocazie o sa incerc sa vin si eu. Ma gandeam ca totusi, prima ocazie va mai astepta si ca voi mai ramane cel putin jumatate de an. Ocazia s-a ivi insa dupa 3 luni: a aflat ca se fac angajari, mi-am trimis CV-ul si m-au sunat in aceeasi zi. Am fost la interviu si intr-o saptamana batusem deja palma. A fost o surpriza pentru mine. De obicei… lucrurile astea dureaza. Dar nu imi pare de loc rau ca am facut mutarea, pentru ca, acum am iar posibilitatea a astept cate ceva… acum, sa plec in Anglia, apoi, probabil, sa vin acasa, apoi, sa incep un nou proiect…

Si am mai gasit si alte lucruri de asteptat (cu termen fix aproximativ), legate de master, la fel ca la facultate, si, in plus, sa imi iau permisul de conducere, sa ne facem mobila, sa imi cumpar masina… si o sa mai vad

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
January 2009
M T W T F S S
« Dec   Feb »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
%d bloggers like this: