Prin gaura cheii

De ce soselele din Romania sunt asa de periculoase?

Posted on: March 12, 2009

Nu ati ghicit. Nu voi scrie despre problemele de fiecare zi din trafic. Nici despre calitatea gropilor care au aparut o data cu primavara. Da de unde. Postul acesta va fi despre cum mi-am luat eu permisul de conducere. Inca mi se pare incredibil.

La “sala” a mai fost cum a mai fost. M-am dus acolo in pauza de pranz. Acum asa se face. Cand te simti tu pregatit te duci, dai sala si daca o iei, atunci esti planificat la “oras”. Sala se da cu cel putin o saptamana mai repede decat e orasul. Sa revin acum… am ajuns la Mall, m-am asezat la coada. O tanti a deschis usa si a strigat ca cei care dau pentru prima data sa intre in fata. Asa ca am intrat, am completat niste hartii, mi-a tras o poza si apoi mi-a dat un biletel sa ma duc la sala. Ies din nou pe hol si dau sa intru in sala in care se sustine examenul. Evident, de emotii, am gresit usa asa ca am intrat pe la iesire. Politaiul vorbea la telefon. Eu ma uit pierduta… imi face semn sa ma duc dincolo. Acolo, o tanti la fel de nelamurita. Ca ce caut eu la ea daca am dat deja sala. Ii explic ca am intrat pe usa gresita. Ma pune sa platesc o taxa parca de 3 RONI. Habar nu am pentru ce. Nu m-am putut concetra sa inteleg ce imi zice. Doar in gand ma felicitam ca de data asta am bani la mine si nu doar pe card. Intru iar la politai. Ma pune la un calculator. Am remarcat ca scaunul pe care stau era unu de bar (!?!). Tremurand parcurg toate intrebarile. Blestem in gand ca touch-screenul e asa de sensibil si ma streseaza suplimentar. Termin. L-am luat. Ma ridic in continuare confuza in picioare. Stau acolo pana cand politaiul ma remarca si pe mine.  Se rasteste la mine ca ce fac acolo. Ii zic aproape plangand ca am terminat. Imi zice sa vin. Se uita. Vede ca am facut peste 22 de puncte si ma anunta ca in 10 zile dau orasul. Si asta a fost tot.

Peste o saptamana, dupa ore intensive de condus, si la Timisoara si la Oradea, de loc pregatita (in my own oppinion) ma duc sa imi dau orasul. Ma gandesc… asta e, daca ma pica, ma pica. O sa am timp sa fac ore in plus. Mergem la dracu in praznic, unde se da acum, in capatul Timisorii. Un frig de mureai. Eu… in botine cu toc, ca adicasii de condus erau in masina la instructor. Ma bag intr-o incapere in care erau toti. Acolo, mai frig ca afara. Stau si stau… examenul trebuia sa inceapa la 9. Se face 9 si 15 si instructorul meu pauza. Il sun, ca mai avea obiceiul sa adoarma. Imi zice ca vine imediat. Pe la 9 jumate apar si politaii. Se striga listele. Sunt atenta sa vad la care din ei sunt. E ok. Sunt a 4 pe lista unuia, deci intru in tura a doua. Astept eu “linistita” sa imi vina randul. Intre timp, apare si instructorul, asa ca pot sa stau in masina ca era mai cald. Abia am apucat sa stau eu 5 minute, ca se intoarce politaiul. Aflu ca o sa fiu prima. Ma pun sa imi reglez toate pe acolo. Vine. Se pune langa mine. Imi da sa scriu ceva pe acolo. Eu, cu mainile inca inghetate si tremurand toata, trebuie sa ma concentrez puternic sa pot sa scriu acolo cat de cat normal. Plecam. Ies eu pe stradute… pana aici totul normal. Dau sa intru pe soseaua principala. Am cedeaza. Vad o masina departe. Ma gandesc… am timp, asa ca ma bag. La jumtatea manevrei ma gandesc… daca nu e bine. Pun frana… si… imi moare motorul in mijlocul drumului. Pana imi dau eu seama ce sa fac si cum… masina la care trebuia sa ii acord prioritate e langa mine si trebuie sa opreasca. Si mai fain, cum sunt aproape in mijlocul drumului, autobuzul de pe sensul opus trebuie sa opreasca. “Clar… am picat. 21 de puncte ca nu am acordat prioritate. Ca sa elibereze circulatia, trage el de volan. Inca 21 de puncte.” Dar ma lasa sa merg mai departe. M-am invartit eu pe mai multe stradute prin Dambovita si Aurora. Ma pune sa parcez cu spatele, din lateral. “Acu e acu”. Imi iese totusi parcarea. M-am pierdut putin la sfarsit ca m-a intrebat daca e gata… mie mi se parea ca da… dar daca era o intrebare capcana??? Ma mai plimba pe acolo, mai imi moare motorul de cateva ori, dar nu asa de grav… in schimb opresc cu sfintenie la trecerile de pietoni. Sa treaca toti. Intr-un final, imi zice sa trag pe dreapta.  Trage iar el de volan sa indrepte masina… “La dracu, ce semn nu am vazut?? Precis ma pica!!”.

“Domnisoara, nu ai gresit asa de mult ca sa te pic. Esti admisa.”

“Pe bune??? Ca eu socotisem punctele, si nu dadeau bine…” (asta in gand… evident). In momentul asta nu stiam ce sa fac, daca sa rad sau sa plang…

“Dar sa stii ca te descurci greu, ca nu ai talent de loc.” (Oh… realy? daca nu ziceai, nu as fi banuit! NOT…) … inca nehotarata… ce sa fac… nu cumva sa rad… Scrie in procesul verbal ca sunt admisa, il pune si pe martor sa semneze… si pleaca. Si uite asa, am si eu permis.

Si atata timp cat mai circul din cand in cand cu masina prin oras, sunt sigura ca o sa mai am posturi de pus.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
March 2009
M T W T F S S
« Feb   Apr »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
%d bloggers like this: