Prin gaura cheii

Alternativa unei cafenele literare

Posted on: February 4, 2011

Am gasit in ziar un articol despre cateva baruri noi deschise in Timisoara. Si de ce nu as incerca sa vad cum sunt? Daca tot am avut o perioada cu mai multe iesiri in oras, hai sa schimb putin decorul. Prima oprire, cafeneaua literara de pe str. Marasesti numarul 14. M-am uitat la harta de pe site, si parea destul de clar, asa ca am pornit. Cand am ajung pe strada, lucrurile nu mai erau asa de clare. Era noapte si strada parea pustie. Am mers pana aproape in capatul ei si am gasit o curte care avea in dreptul ei numarul 14. In curte mirosea “ciudat” si in capat era un bar. Am intrat inauntru, desi avea de la inceput senzatia ca nu este asta locul despre care e articolul. Dar e un bar, ce poate fi asa de rau? La bar, un tip chel, cu un tricou negru (pe care scrie mare FUCK si mai scria ceva, dar mi-a fost frica sa ma uit prea mult la el) se uita urat la noi. Era fum de se putea taia cu cutitul. Ne-am asezat la o masa, dar am fost repede ridicati pt ca era “rezervata” pentru o vizionare. De parca ar putea cineva sa rezerve o masa acolo. Asa ca ne-am asezat la singura masa disponibila, intre niste copii care jucau “Nu te supara frate” si niste indivizi care beau shot-uri de Absinth. Mi-era jena sa ma uit catre Andrei, ca il zapacisem de doua zile cu locul nou si frumos pe care il gasisem. Deja ne dadusem seama ca nu e acelasi bar, dar tot in loc de un loc frumos l-am adus acolo… Evident, ne-am baut sucurile si am plecat.

Cand am iesit din curtea respectiva, Andrei era hotarat ca de data asta alege el locul in care mergem. Dar, putin mai incolo, tot in cladirea unde e si curtea se vedea un semn luminat pe care scria Segafredo. Am fugit totusi pana acolo, sa vad ce e, desi semnul parea prafuit. Da, acolo am gasit cafeneaua. Inauntru curat si frumos, cu muzica in surdina, scaune cu piele si mese de lemn. Si cu multe carti pe care le poti rasfoi la o cafea. Exact cum am citit. Am reusit sa ne destindem, ne-am comandat cate ceva si am stat de povesti. Ce mi-a placut mie mult e ca nu e (cel putin inca) imbacsit de fum de tigara. In final am avut o seara frumoasa, chiar daca inceputul a fost unul dubios. E un loc in care vreau sa mai merg.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
February 2011
M T W T F S S
« Dec   Mar »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28  
%d bloggers like this: