Prin gaura cheii

Author Archive

Zgârie nori, sediile centrale ale băncilor, ce mai scumpă stradă din europa, unul din cele mai mari aeroporturi din Europa, infrastructură impecabilă, grandoare. Aşa te întâmpină Frankfurt-ul. Încă de la aterizare esti izbit de felul în care sunt aranjate lucrurile. Totul e aranjat la mm, peste tot sunt indicatoare bilingve, trenurile vin la secundă, străzile sunt fară cusur, chiar şi grădinile oamenilor au un aranjament bine definit. Totul pare desprins din perfecţiunea nemţească mult lăudată. Până ajungi sa te uiti mai bine in jurul tău.

Imagine

Am avut şansa de a sta 3 săpămâni, deci am avut timp berechet să văd lucrurile cum sunt. Si nu după mult timp, suburbiile liniştite, cu case perfecte, sunt de fapt pline de indivizi dubioşi, te gandeşti de 2 ori dacă să ieşi seara din casa (mai ales să mergi la metrou). Centrul minunat, plin de magazine scumpe şi lux este plin ochi cu cerșetoriImagine şi drogaţi, care nu pot dormi altundeva decât pe strada principală. Cartierele industriale arata a ruine, cu clădiri imense parțial părăsite.

 

Imagine

Cu toate astea as putea spune că este un oraş frumos. Frumos ca şi clădiri, chiar dacă nu prea au clădiri istorice datorită bombardamentelor din Al II-lea război mondial. Au mulţi zgârie-nori de peste 80 de etaje. Şi într-adevar, atunci când eşti lângă un zgarie-nor şi te uiţi în sus, îţi dai seama ce fiinţă mică eşti de fapt. Este un oraş frumos şi datorită multitudinii de muzee, parcuri  şi alte atracţii turistice. Este frumos si datorita strazilor frumoase, cu casuţe şi mai frumoase din suburbii. 

Imagine

Advertisements

E martie, deci, in cultura noastra europeana luna femeii… Nedrept! De ce mi se pare nedrept? Mai ales ca sunt femeie? Nu, nu o sa  vorbesc acum despre diferentele dintre sexe. Nu o sa le plang nici de mila barbatilor, pentru ca nu am de ce…
De ce scriu atunci? M-am hotarat sa scriu pentru ca noi, europencele suntem oricum rasfatate… In societatea noastra sexele au o oarecare egalitate. Stiu, mai sunt si pe la noi femei batute, sau abuzate, dar si ele au libertatea de-a pleca, mai mult de atat au servicii sociale care le ajuta…
Acum scriu pentru femeile din orient care nu au nici un drept. De multe ori nici dreptul sa traiasca! Pentru fetele de 12 ani maritate de tati pentru care ele n-au nici o valoare. Pentru fetele care sunt injunghiate in inima pentru ca au avut tupeul sa mearga la scoala. Pentru femeile pentru care violul e rutina de zi cu zi. Pentru cele pentru care demnitatea umana e un vis care probabil nu se va realiza niciodata.
E nedrept ca noi, care avem dreptul sa ne alegem drumul in viata, partenerul, slujba, scoala, visele sa ne mai rezervam si o luna intreaga…

Da, m-am angajat! Da, sunt corporatistă. Si da, asta schimbă mult perspectiva asupra vieții  Am petrecut 4 ani “lucrând” la stat. Si pun între ghilimele pentru ca știți și voi…. In ultimul an am alergat după job. Si alergat este un cuvânt foarte bun, pentru ca am depus foarte multe CV-uri, pe care ma gândeam cum să la fac să pară atractive, cum să mă prezint eu la interviu să par interesantă, să mă “vând” asa cum am auzit în foarte multe ocazii. A fost o lupta care m-a speriat. Cu fiecare refuz primit ma gândeam că e ceva în neregulă, cu CV-ul sau cu mine… Dar a venit și momentul unui răspuns pozitiv. Punct la care vroiam sa ajung în aceasta poveste.

După toate actele, controalele și cele necesare angajării am ajuns chiar să lucrez. Bine, momentan să învăț. Dar mi-am dat seama de ceva: nu trebuie să fii nemaipomenit, să strălucești  sau să te chinui din răsputeri sa le placa de tine! Ei te-au angajat pentru ca te vor ca angajat. Pentru ceea ce știi și mai ales pentru ceea ce vor ei sa știi, și te învață. The life changing event este trecerea pe partea cealaltă a baricadei. Atunci când îți dai seama că și ei te vor! In corporație sunt multe angajări. Nu ești special, nici  nu ai aptitudini nemaiîntâlnite și cu toate astea ești acolo! Asa ca spun din nou! Hello corporate world! It’s so nice being part of you!

Imagine

Nu am mai scris de mult…de foarte mult! Si atunci de ce scriu acum?!

Am citit zilele astea blogul unui prieten. Mai întâi am “dat” cu scroll-ul prin articole, apoi am citit câte ceva, apoi mi-a venit în minte imaginea lui scriind și mi-am dat seama ce dor îmi e de scris…

Au trecut 2 ani de când nu mi-am mai așternut gândurile, asa ca o sa va rog sa îmi iertați  stângăcia. Uitându-ma la ultimele mele postări îmi dau cu adevarat seama cum a venit viața peste mine. Băiețelul meu merge acușica la grădiniță, sunt inginer la o multinațională, pe scurt, adult! Si cât îmi era de frică de viața asta, de responsabilități și de griji! Cu toate spaimele mele… e mult mai bine decât m-am așteptat. De fapt, nu te întreabă nimeni dacă vrei sau nu. Te trezești doar că ai aproape 30 de ani, că vrei un job ca lumea, că nu mai ai chef sa petreci nopțile aiurea, că vrei mai mult de la viață… Si când începi sa îți dai seama ce s-a întâmplat ..BUM! Ești deja acolo…

Bine ați venit în lumea mea adultă! Sper să vă placă la fel de mult!

Privirea ta, e la fel ca atunci

cand te-am vazut prima oara.

Si zambetul trist, si vocea…

Toate-ti sunt la fel

si toate imi par cunoscute.

Vapaile pielii tale,

si murmurul vocii

atunci cand mangaierile tale

mi se daruie,

invie in mine speranta nemuririi.

Ramai langa mine,

asa cum ai ramas mereu.

Zambeste-mi,

cum mi-ai zambit prima oara.

Eu, sunt doar o parte

din fiinta ta.

Eu, sunt doar un licar de lumina

in viata ta.

Eu…sunt amintirea diminetilor

ce-au inflorit pentru noi

Eu…

Tu…

Si nimic mai mult

158

Posted on: October 20, 2010

Mai intai a fost o imagine pe ecograf, si o burtica mare…apoi a fost 158. Inaite de a avea un certificat de nastere, sau macar o adeverinta de la spital cum ca exista, a fost numit 158: prima identitate a micului Andrei Gabriel.

Bun venit pe lume!!!

Si-a facut aparitia in vaiata noastra in data de 5 octombrie 2010. Si de atunci incoace e centrul vietii noastre…

Ma sperie întotdeauna ideea de schimbare; și, deși nu am spus nimănui, am fost speriata de cele ce vor urma pe toată perioada sarcinii. Acum, însă, când ma uit în pătuț, și îmi vad prințișorul cum doarme liniștit ma întreb oare cum am putut trai atâta fără el.

Intrând pe blog mi-am dat seama ca n-am mai scris despre bebe de când aveam 12 săptămâni… pffff

Am rămas atât de în urma încât nu știu de unde sa încep. Sa încep cu faptul ca ni s-a spus ca este băiețel – deși niciodată nu e 100% sigur – și ca i-am și văzut fețișoara la un tip nou de ecografie, ii spune 4D, deși nu știu care ar fi cea de-a patra dimensiune. Sarcina e o experiență minunata, dar e și greu uneori.

De la primele luni, când unele femei a grețuri și amețeli, pana prin luna 7 spre sfârșit, sarcina e ușoară, copilul mișcă, dar corpul s-a obișnuit deja cu el, și nici nu e mare ca sa creeze probleme. Dar, oricum viata ți se schimba încă din prima luna.

Toată rutina de zi cu zi se schimba, în principal datorita schimbărilor fizice care au loc, dar mai e și starea psihica care se da cu totul peste cap.

  • în primul rând trebuie sa fii atenta tot timpul ce mănânci: sa fie proaspăt, sa fie bine preparat, sa nu fie prea gras, sa nu agite (cafea, cola, ceai, etc.) și lista poate continua în fiecare luna te ingrasi putin dar sigur. Eu n-am avut probleme cu greutatea dar sunt femei care au, și asta dăunează nu numai aspectului, ci și sănătății atât a mamei cât și a copilului, și îngreunează și nașterea. Nu ai voie sa iei nici un medicament in afara de vitaminele prescrise eventual de medic, ceea ce înseamnă și ca dacă te-a lovit o durere de măsea în timpul nopții te-ai scos… Nu poți face nimic.
  • Somnul nu se schimba în primele luni decât dacă ești obișnuit sa dormi pe burta (ca mine de altfel), pentru ca va trebui sa găsești o noua poziție. în ultimele luni, în schimb, somnul devine din ce în ce mai greu. Pe lângă faptul ca te trezești măcar o data pe noapte pentru a merge la WC, pozițiile trebuie alternate foarte des pentru ca amorțești repede, și uneori trebuie sa faci o trezire pentru realimentarea celui mic (care va avea grija sa te trezească dacă are nevoie de ceva)
  • Statul în picioare devine un lucru greu încă din luna 4, iar spre sfârșitul sarcinii devine un chin dacă se prelungește peste 5 minute. de asemenea, din luna 6 și statul pe scaun devine incomod dacă durează mai mult de 10 minute. Mersul la WC își dublează frecventa. Mersul e obositor, dar necesar, toți doctori recomanda exerciții fizice ușoare, pentru ca ușurează nașterea. Eu fac o plimbare lunga în fiecare zi încă din luna 4. Masajul, pe de alta parte e mana cereasca. Sotul meu îmi face masaj în fiecare seara pentru a-mi ușura durerile de spate și pentru a putea adormi mai ușor, dar asta se întâmpla numai de vreo 3 săptămâni.
  • Supravegherea unui doctor este necesara, nu numai ca îți recomanda analizele ce trebuie făcute, ci poate și răspunde la orice întrebare, nelămurire, sau problemă pe care o ai. în plus e liniștitor și pentru psihic.

Cel mai groaznic lucru în timpul sarcinii e paranoia constanta, în primul rând despre sănătatea copilului apoi despre a ta, apoi despre naștere, și toate miturile și poveștile legate de tot acest proces. Uneori te mai apuca depresia, pentru ca tot corpul ți se schimba, nu știi cum sa te raportezi la noua situație, dar în final , dacă partenerul are răbdare trec și accesele de panica. Uneori ele trec și când începe juniorul sa miște, pentru ca nu e nimic mai frumos în lume decât sa îl simți în burtica. Asta te face sa te simți cea mai importanta persoana din lume, pentru ca pentru puiul tău asa și ești.

Momentan aștept momentul nașterii, dar mai ales momentul când îmi voi stânge puiuțul în brate, și voi reveni atunci cu povesti noi.

 


Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
September 2017
M T W T F S S
« May    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930