Prin gaura cheii

Posts Tagged ‘Anglia

Sunt multe lucruri rele pe care le pot spune despre englezi si “birtanici”, dar ce e al lor e al lor. Sunt deosebit de politicosi. Aproape in orice fraza, oricat de banala apare un “please” sau un “thank you”.

Discutie la supermarket cand comanzi o pizza (pe care ti-o pregatesc acolo, dar o coci acasa):

“O pizza mare please“.

“Cu ce fel de aluat?”

“<Numele aluatului> please“.

“Doriti sos de rosii ca baza?”

Yes, please“.

“Ce va pun pe aceasta pizza?”

“Asta, asta, asta si asta, please“.

“Doriti ulei aromat pe ea?”

No, thank you.

“Doriti branza rasa deasupra?”

Yes, please.”

Apoi iti inveleste pizza in folie si te avertizeaza ca folia pe margine e fierbinte.

Thank you.

Si in Germania, de exemplu, folosesc “Ja, bitte” sau “Nein, danke“, dar poti la fel de bine sa raspunzi doar “bitte” (si se subintelege si da-ul) sau “danke” (si se subintelege nu-ul). Eh, in romaneste, deci si cand ne traducem din romaneste, suna bine si “Ja, danke” dar si “Nein, bitte“… ceea ce pe ei ii cam “confuzeaza”…

Acu as fi si eu curioasa cum ar fi peste tot sa auzi oamenii spunand mereu “Da, va rog” sau “Nu, multumesc“. Suntem asa de dezobisnuiti de treaba asta incat ni se pare socant sa ii auzim pe altii. Ca sa nu mai vorbim cum ar fi ca atunci cand intri intr-un magazin sau restaurant vanzatorii sa iti zambeasca si sa se poarte ca si cand EXACT pe tine te asteptau. Dar astea sunt deja scenarii prea fanteziste.

PS. Si pentru cei care cauta pe google orase din Anglia in care ploua, va ajut eu. IN TOATE PLOUA! MULT! Da, e insula, da, e langa ocean, da, ploua.

Cum duminica am avut putin timp liber, ne-am plimbat prin oraselul in care se afla intamplator hotelul la care am fost cazati. Ce pot sa spun… tipic englezesc: case din caramida rosie, prafuite si innegrite de timp si de fabrici, strazi inguste, magazine multe inchise, foarte multe fast food-uri si nelipsitele restaurante indiene si chinezesti.

Singura noutate, cu o seara inainte a nins, asa ca mai erau locuri inghetate si cu urma de zapada. Enjoy

Nu stiu cum sa va spun, dar cea mai socanta zi in Anglia a fost o duminica. De ce? Din simplu motiv ca am avut impresia ca a inceput razboiul. Nu, nu am vazut soldati adevarati pe strada, tancuri sau  blindate. A fost mult mai rau. Am vazut copii imbracati in uniforme militare, adunand donatii de la oamenii de pe strada. Ce fel de tara este asta in care copiii sunt folositi ca propaganda pentru razboi?

Da. De cateva zile tot vazusem la televizor ca multi dintre prezentatori (la inceput pe ei i-am vazut) si apoi restul purtau un insemn rosu in piept. Prima data am crezut ca e o insigna a televiziunii, apoi am vazut la mai multi… si in final am aflat. The poppy appeal este o miscare are aduna fonduri pentru ajutorul celor raniti in Afganiastan sau a familiilor celor care au murit.

Bine veti spune, si ce e gresitin asta? Nu, actiunea nu mi se pare gresita. Da, oamenii aceia au nevoie de ajutor. DAR… de ce te folosesti de imaginea copiilor si mai ales, de ce ii imbraci in haine militare? Mie instantaneu mi-au revenit in minte filmuletele cu copiii in uniforme din al doilea razboi mondial si m-a trecut un fior pe sira spinarii. Cat de important este razboiul din Afganistan pentru Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord? De ce este ATAT de important incat sa merite sa isi sacrifice copiii? Pentru ca mesajul transmis de ei era cat se poate de clar: DA, cand vom creste mari, vom merge si noi sa murim pentru tara intr-un colt uitat de lume.

Am purces pentru ultima tura de teste catre Anglia. M-am inarmat de data asta cu un alt aparat foto, unul mai mic, pe care sa il pot duce tot timpul dupa mine. Daca totul merge conform planului, in cateva zile sunt inapoi acasa.

De data asta, nu mai stam in Wigan, stam in St. Helen. Al oras, aceleasi case. Nimic nou, tot rosu, tot ploaie, doar ca e putin mai cald decat in Timisoara. Just good old England.

Cateva poze din avion si din camera de hotel:

Si apropos, acelasi MIC DEJUN englezesc, cu fasole si carnati.

Ce ati facut de 1 decembrie? Eu, nimic interesant. Am stat in depozit 12 ore. Nici nu cred ca am vazut lumina in ziua aia. Si la TV, numai programe englezesti.

Da, cu putin noroc, am fost toata saptamana trecuta plecata in Anglia, iar. De data asta, nu am mai stat in apartament, am fost cazata la hotel, dar am primit o camera noua. Si da, am fost doar eu pe acolo, Andrei a ramas acasa.

Cel mai interesant lucru… mi-a trebuit o zi sa ma prind cum se deschide apa, ca trebuia sa apas pe un buton si apoi sa invart de un robinet. Si cu alt robinet reglam termperatura apei.

Cum am stat la hotel, a trebuit sa mancam seara in oras. Si nu stiu daca stiati, dar am o obsesie pentru ciuperci 😀

Tags: , ,

Dupa trei luni petrecute pe aici, si deja cu gandul la intoarcerea acasa, vreau totusi sa scriu cateva randuri despre viata mea aici, asa cum a fost ea, cu bune si cu rele. Am stat in Wigan, un orasel intre Manchester si Liverpool, mai aproape totusi de primul. Ce ne-a placut si ce nu ne-a placut? Cateva idei:

DA. Sala de fitness. Am fost in ultimele 2 saptamani la sala. Nu cred ca poate fi comparat cu nimic ce poti gasi in Timisoara. Aveam acces la sala, la toate cursurile lor (aerobic, tae bo, etc…), la bazin (aveau inclusiv uscatoare de par), jacuzzi, sauna. Au foarte multe biciclete si benzi de alergat. Nu cred ca se poate intampla sa nu gasesti una libera. Pretul… 50 de lire (daca compari cu cat costa mersul la bazin doar la noi, nu ma refer acum la cel de la Poli).

NU. Preturi foarte mari la mancare, sau cam la orice vrei sa cumperi. Sunt cam de 2 ori mai mari (cel putin).

NU. Pub-urile sunt imbascite si pline de fetze dubioase (si de fete dubioase… dar astea ies numai noptea, nu cand mergeam noi sa mancam acolo).

DA. Disciplina in trafic. Este incredibil, dar cred ca am auzit claxonand pe cineva maxim de 10 ori. Noi am claxonat cred ca o data.

NU. Cladirile lor arata deprimant, asa cum sunt, din caramida aparenta innegrita. Si au multe cladiri in paragina chiar in centrele oraselor. Not a pretty sight.

NU. Criza economica i-a lovit destul de rau. Si sunt foarte multe magazine inchise si puse langa cladirile din caramida rosie… totul arata destul de creepy. Desi criza nu se vede in stilul de viata al oamenilor.

DA. (Cel putin din punctul meu de vedere…) Nu se fumeaza inauntru. Toate pub-urile sau barurile sunt pentru nefumatori.

NU. Toata lumea fumeaza pe strada, asa ca totul s-a transformat intr-un imens cos de gunoi.

DA. In fata fiecare scoli, dimineata, la ora la care copii vin, sta cineva si supravegheza trecerea de pietoni. E imbracat cu o haina reflectorizanta si opreste masinile atunci cand copiii trebuie sa treaca.

DA. Spitalele, si in general tot ce tine de sanatatea lor. Asa ca speranta de viata este foarte ridicata.

NU. Oamenii. Englezii sunt chiar urati si foarte multi dintre ei arata bolnavi sau cu probleme. Poate are legatura si cu punctul de mai sus, sau poate pur si simplu atunci cand au descoperit lumea noua toti cei care puteau au plecat acolo sa se imbogateasca si cine a ramas… De asemenea, populatia este destul de imbatranita.

DA. Poti face lucruri la care nu te-ai gandi in Timisoara. De exemplu,  am vazut un atelier de “Potery”, la care mi-ar fi placut sa merg, dar din pacate nu am avut timp.

DA. Serviciile. Nu cred ca am fost intr-un loc si cei care trebuiau sa te serveasca s-au purtat urat. Mai mult decat atat, majoritatea chiar iti zambeau, parca se bucurau ca ai cumparat de la ei.

NU. Alcoolul. Aici toata lumea bea, teoretic de la majorat, dar eu cred ca am vazut si mai tineri beti pe strada. Seara cred ca asta este ocupatia de baza a englezului. Mai ales la sfarsit de saptamana. Din punctul asta de vedere, nu este un loc in care mi-as dori sa imi cresc copiii.

NU. Vremea. Daca iubesti soarele, Anglia nu este pentru tine. Aici ploua tot timpul, mai rar prinzi o zi fara. E adevarat ca in care stai 10 ore in depozit si cand pleci seara e deja intuneric, nu prea te mai intereseaza daca ploua sau nu, dar in mod normal este destul de deprimant.

DA. Salarul. Anglia este una din tarile europene cu salarul minim cel mai mare, in jur de 1100 de euro pe luna. Cu alte cuvinte… soferii de pe masinutele din depozit s-ar putea sa aiba salar mai mare ca multi dintre noi. Si desi preturile sunt de 2 ori mai mari, salariile sunt de 10 ori. Salarul minim in Romania este in jur de 160 de euro.

NU. Viata de “noapte”. Aici distractia maxima este sa iesi intr-o seara in oras si sa bei. Poate nimic anormal. Dar daca faci asta de 3 ori pe saptamana si bei pana nu mai stii de tine… deja e exagerat. Tocmai am citit un articol pe tema asta, intr-o revista mondena, in care le explica femeilor ca e ok sa bei, dar ca bautul in fiecare zi poate sa iti afecteze foarte grav ficatul. Si recomanda ca intr-o saptamana, macar in 3 zile sa nu bea. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie nu mi se pare nici pe de parte acceptabil asa ceva. In plus, un asemenea stil de viata presupune ca se trezesc relativ frecvent dimineata fara sa stie ce au facut in noaptea precedenta, sau poate chiar unde sunt si cu cine.

NU. Casele “mari si spatioase”. Nu prea au blocuri si lumea sta la case. O sa ziceti… ce grozav. Pe naiba, au niste case asa de mici si spatiul din fata lor pana in strada e practic inexistent, ca apartamentul nostru din Timisoara pare de lux. Si in plus, casele sunt foarte scumpe. Ce am vazut noi, treceau toate de 100 de mii de lire.

DA. Totul este verde. Au multe spatii verzi in oras, care arata tot timpul proaspat. Pe marginea drumului au ghivece foarte mari cu flori de toate felurile. Probabil ca ploaia ii ajuta sa le pasterze mereu verzi. Si inca un avantaj. Nu au praf.

DA. Sportul la loc de cinste. Peste tot gasesti magazine sportive, cu articole la preturi acceptabile. Fiecare orasel are echipa lui, la cel putin unul din sporturile lor preferate: fotbal, rugby sau cricket (nu neaparat in ordinea asta). De exemplu, in zona in care stam noi sunt 7 echipe de fotbal in prima liga, pe o raza de 50 de mile: 2 echipe in Liverpool (FC Liverpool si Everton), 2 echipe in Manchester (Manchester United si Manchester City) si pe langa astea: Wigan Athletic, Bolton Wanderers si Blackburn Rovers.

DA. Emisiuni interesante la TV. Am vazut tot felul de emisiuni, majoritatea la care ne-am uitat noi au fost concursuri, partial copiate si in Romania. Noua ne-au placut. Mai ales X factor sau Britain Biggest Brain. Si stirile pe care le-am vazut au fost … altfel. Nu cu atatea accidente si nenorociri. Nu ca la ei nu s-ar intampla. Mai ales la cum beau. Dar nu sunt atat scoase in evidenta.

NU. Transportul in comun este scump. (60 de lire dus-intors la Londra, dar faci 400 de mile in 2 ore cu trenul)

Si sa inchiei intr-o nota optimista.

DA. “Country side”. Cei mici au ocazia sa viziteze ferme special facute pentru ei,  sa decopere viata de acolo, sa invete cum trebuie ingrijite animalele, pot sa se joace cu ele si nu in ultimul rand, pot gusta mancare facuta doar din produse naturale, cultivate la ferma. De asemenea, au gradini frumoase si vechi prin care iti face placere sa te plimbi (si sa manaci mure).

 

Cineva zicea o data ca poate trai intr-o lume a barbatilor atat timp cat poate sa fie femeie in ea.

Cred ca principalul motiv pentru care am suferit cu ocazia primei mele vizite in Anglia a fost ca m-am simtit de-feminizata. Aceeasi bocanci, aceeasi blugi…. aceeasi vesta reflectorizanta. In plus, pentru ca urma sa stam mult, mi-am dat jos unghiile puse cu gel, iar ce a ramas erau asa de subtiri ca o foita de ceapa si dureau. Nu puteau fi date cu oja si trebuiau taiate tot timpul foarte scurt. La tinuta asta fix sa ma fardez mai lipsea…

Asa am umblat prin depozit timp de doua luni. Si pot zice cu mana pe inima ca mi-au lipsit rochitele mele si sandalele si toate hainutele pe care mi le-am luat si pe care nu le-am putut purta in vara asta. Dar incercam sa trec neobservata pe acolo. Adica… nu vroiam sa atrag atentia ca sunt femeie si restul toti sunt barbati. Ca si asa s-au uitat ciudat la mine de la inceput si nici nu aveam toaleta pentru femei in containerul care ne tinea loc de birou.

Dar au trecut astea doua luni. Si incet, incet am inteles ca ei se uita chioras la noi si pentru ca suntem romani si ca indiferent ce o sa facem, tot o sa dea vina pe noi pentru toate problemele lor. Asa ca am hotarat sa fiu femeie. Bocancii au ramas si blugii si vesta reflectorizanta. Dar am unghiile facute cu oja, si am pulovere dragute si cu esarfe asortate. Si pe cine deranjeaza o dunga discreta la ochi. Si pentru ca tot a venit iarna, m-am accesorizat si cu o pereche de manusi fara degete, ca sa si pot lucra, ca doar nu e parada modei aici…

Tags: , ,

Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
July 2017
M T W T F S S
« May    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31