Prin gaura cheii

Posts Tagged ‘ceai

Intotdeauna am fost pasionata de Japonia. Intotdeauna, adica dupa ce am citit Shogun, asta cam pe la 12-13 ani, nu imi amintesc exact. Si dupa ce m-am uitat la cateva anime-uri. Vreau sa stiu mai mult despre cultura lor. Despre traditii.

Una dintre cele mai importante este ceremonia ceaiului, care atinge perfectiunea unei arte.

Ceremonia ceaiului

Ceremonia ceaiului

Sado sau Cha no yu (ceremonia ceaiului) a fost perfectionata de maestrul Sen no Rikyu in secolul 16. Ceremonia se bazeaza pe spiritul Zen si se concentreaza pe atingerea “wabi”-ului estetic. (o stare de calm si perfectiune).Sado este o ceremonie pentru deschiderea orizonturilor mintii, dar si de perfectionare, prin invitarea de oaspeti in camera de ceai (chashitsu) si servirea ceaiului. Spiritul ceremoniei ceaiului este reprezentat de fraza “ichigoichie” care inseamna “pretiueste fiecare intalnire, pentru ca ea nu se va mai repeta”. Aceasta inseamna ca intalnirea dintre gazda si oaspeti este o ocazie speciala care nu are loc decat o data in viata.

Pentru ca o persoana sa poata oficia o astfel de ceremonie, are nevoie de ani de practica inainte. Fiecare gest este studiat, repetat, pana cand atinge perfectiunea. Miscarile maestrului pot parea simple si naturale, dar ascund in spatele lor ani de munca.

Am asistat la doua astfel de ceremonii, dar intelesul lor imi este inca ascuns.

Pe vremea cand cochetam cu japoneza, am fost toti cei care participam la curs, la o ceremonie a ceaiului tinuta de o doamna din Germania care a trait un timp in Japonia si care era asistata de mai multe domnisoare japoneze. Una dintre ele era prietena cu sensei. Practic, eram invitatii ei. Nu ca asta a contat prea mult. Cred ca “doamnele” (a se citi babele) de la forumul german ne priveau ca pe niste intrusi.

Ceremonia a fost relativ interesanta. Traditional, se servesc mai intai niste bombonele dulci si apoi ceaiul verde. Inainte de a se prepara, frunzele de ceai sunt maruntite pana ajung sa fie un fel de praf fin. Praful asta este amestecat pe rand cu apa si frecat cu o ustenisila speciala pana face spuma. Apoi este servit musafirilor. Una din “doamne” a avut rolul musafirului in timpul ceremoniei si toate membrele forumului au primit apoi ceai. In Japonia, ceremonia este foarte importanta, iar ele o tratau ca si cand ar fi fost un joc. Nu au inteles semnificatia ei. Nu au inteles cat de important este pentru un japonez sa isi cinsteasca musafirii. Poate daca ar fi inteles, atitudinea fata de noi ar fi fost alta.

Evident… am primit si noi cate un jeleu din acela dulce, de la una din domnisoarele din Japonia. Gazdele nu erau de loc interesate de prezenta noastra. Dupa care am stat si ne-am uitat la ceremonie, la modul in care gazda isi serveste oaspetele, apoi cu toata lumea primeste ceai, mai putin noi. Era evident ca ne ocolesc atunci cand aduc paharele. Tot aceleasi domnisoare, dupa ce am asteptat ceva timp, si-au dat seama ca poate ar trebui sa primim si noi cate un pahar (de plastic) de ceai. Dupa jeleul dulce, gustul ceaiului verde este mai puternic, mai amarui, si din pacate era deja rece, iar praful din care era facut iti ramanea pe dinti. As fi preferat oricand unul din ceaiurile de la Carturesti. Dar eram musafiri, si, chiar daca nu ne-a placut, nu puteam sa ne jignim gazda. Asa ca am baut cuminti ceaiul si am plecat de acolo cu un gust amar.


Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
July 2017
M T W T F S S
« May    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31