Prin gaura cheii

Posts Tagged ‘diferente

I feared being alone until I learned to like myself.

I feared failure until I realized that I only fail when I don’t try.

I feared success until I realized that I had to try in order to be happy with myself.

I feared people’s opinions until I learned that people would have opinions about me anyway.

I feared rejection until I learned to have faith in myself.

I feared pain until I learned that it’s necessary for growth.

I feared the truth until I saw the ugliness in lies.

I feared life until I experienced its beauty.

I feared death until I realized that it’s not an end, but a beginning.

I feared my destiny, until I realized that I had the power to change my life.

I feared hate until I saw that it was nothing more than ignorance.

I feared love until it touched my heart, making the darkness fade into endless sunny days.

I feared ridicule until I learned how to laugh at myself.

I feared growing old until I realized that I gained wisdom every day.

I feared the future until I realized that life just kept getting better.

I feared the past until I realized that it could no longer hurt me.

I feared the dark until I saw the beauty of the starlight.

I feared the light until I learned that the truth would give me strength.

I feared change, until I saw that even the most beautiful butterfly had to undergo a metamorphosis before it could fly.

Dupa trei luni petrecute pe aici, si deja cu gandul la intoarcerea acasa, vreau totusi sa scriu cateva randuri despre viata mea aici, asa cum a fost ea, cu bune si cu rele. Am stat in Wigan, un orasel intre Manchester si Liverpool, mai aproape totusi de primul. Ce ne-a placut si ce nu ne-a placut? Cateva idei:

DA. Sala de fitness. Am fost in ultimele 2 saptamani la sala. Nu cred ca poate fi comparat cu nimic ce poti gasi in Timisoara. Aveam acces la sala, la toate cursurile lor (aerobic, tae bo, etc…), la bazin (aveau inclusiv uscatoare de par), jacuzzi, sauna. Au foarte multe biciclete si benzi de alergat. Nu cred ca se poate intampla sa nu gasesti una libera. Pretul… 50 de lire (daca compari cu cat costa mersul la bazin doar la noi, nu ma refer acum la cel de la Poli).

NU. Preturi foarte mari la mancare, sau cam la orice vrei sa cumperi. Sunt cam de 2 ori mai mari (cel putin).

NU. Pub-urile sunt imbascite si pline de fetze dubioase (si de fete dubioase… dar astea ies numai noptea, nu cand mergeam noi sa mancam acolo).

DA. Disciplina in trafic. Este incredibil, dar cred ca am auzit claxonand pe cineva maxim de 10 ori. Noi am claxonat cred ca o data.

NU. Cladirile lor arata deprimant, asa cum sunt, din caramida aparenta innegrita. Si au multe cladiri in paragina chiar in centrele oraselor. Not a pretty sight.

NU. Criza economica i-a lovit destul de rau. Si sunt foarte multe magazine inchise si puse langa cladirile din caramida rosie… totul arata destul de creepy. Desi criza nu se vede in stilul de viata al oamenilor.

DA. (Cel putin din punctul meu de vedere…) Nu se fumeaza inauntru. Toate pub-urile sau barurile sunt pentru nefumatori.

NU. Toata lumea fumeaza pe strada, asa ca totul s-a transformat intr-un imens cos de gunoi.

DA. In fata fiecare scoli, dimineata, la ora la care copii vin, sta cineva si supravegheza trecerea de pietoni. E imbracat cu o haina reflectorizanta si opreste masinile atunci cand copiii trebuie sa treaca.

DA. Spitalele, si in general tot ce tine de sanatatea lor. Asa ca speranta de viata este foarte ridicata.

NU. Oamenii. Englezii sunt chiar urati si foarte multi dintre ei arata bolnavi sau cu probleme. Poate are legatura si cu punctul de mai sus, sau poate pur si simplu atunci cand au descoperit lumea noua toti cei care puteau au plecat acolo sa se imbogateasca si cine a ramas… De asemenea, populatia este destul de imbatranita.

DA. Poti face lucruri la care nu te-ai gandi in Timisoara. De exemplu,  am vazut un atelier de “Potery”, la care mi-ar fi placut sa merg, dar din pacate nu am avut timp.

DA. Serviciile. Nu cred ca am fost intr-un loc si cei care trebuiau sa te serveasca s-au purtat urat. Mai mult decat atat, majoritatea chiar iti zambeau, parca se bucurau ca ai cumparat de la ei.

NU. Alcoolul. Aici toata lumea bea, teoretic de la majorat, dar eu cred ca am vazut si mai tineri beti pe strada. Seara cred ca asta este ocupatia de baza a englezului. Mai ales la sfarsit de saptamana. Din punctul asta de vedere, nu este un loc in care mi-as dori sa imi cresc copiii.

NU. Vremea. Daca iubesti soarele, Anglia nu este pentru tine. Aici ploua tot timpul, mai rar prinzi o zi fara. E adevarat ca in care stai 10 ore in depozit si cand pleci seara e deja intuneric, nu prea te mai intereseaza daca ploua sau nu, dar in mod normal este destul de deprimant.

DA. Salarul. Anglia este una din tarile europene cu salarul minim cel mai mare, in jur de 1100 de euro pe luna. Cu alte cuvinte… soferii de pe masinutele din depozit s-ar putea sa aiba salar mai mare ca multi dintre noi. Si desi preturile sunt de 2 ori mai mari, salariile sunt de 10 ori. Salarul minim in Romania este in jur de 160 de euro.

NU. Viata de “noapte”. Aici distractia maxima este sa iesi intr-o seara in oras si sa bei. Poate nimic anormal. Dar daca faci asta de 3 ori pe saptamana si bei pana nu mai stii de tine… deja e exagerat. Tocmai am citit un articol pe tema asta, intr-o revista mondena, in care le explica femeilor ca e ok sa bei, dar ca bautul in fiecare zi poate sa iti afecteze foarte grav ficatul. Si recomanda ca intr-o saptamana, macar in 3 zile sa nu bea. Nu stiu cum vi se pare voua, dar mie nu mi se pare nici pe de parte acceptabil asa ceva. In plus, un asemenea stil de viata presupune ca se trezesc relativ frecvent dimineata fara sa stie ce au facut in noaptea precedenta, sau poate chiar unde sunt si cu cine.

NU. Casele “mari si spatioase”. Nu prea au blocuri si lumea sta la case. O sa ziceti… ce grozav. Pe naiba, au niste case asa de mici si spatiul din fata lor pana in strada e practic inexistent, ca apartamentul nostru din Timisoara pare de lux. Si in plus, casele sunt foarte scumpe. Ce am vazut noi, treceau toate de 100 de mii de lire.

DA. Totul este verde. Au multe spatii verzi in oras, care arata tot timpul proaspat. Pe marginea drumului au ghivece foarte mari cu flori de toate felurile. Probabil ca ploaia ii ajuta sa le pasterze mereu verzi. Si inca un avantaj. Nu au praf.

DA. Sportul la loc de cinste. Peste tot gasesti magazine sportive, cu articole la preturi acceptabile. Fiecare orasel are echipa lui, la cel putin unul din sporturile lor preferate: fotbal, rugby sau cricket (nu neaparat in ordinea asta). De exemplu, in zona in care stam noi sunt 7 echipe de fotbal in prima liga, pe o raza de 50 de mile: 2 echipe in Liverpool (FC Liverpool si Everton), 2 echipe in Manchester (Manchester United si Manchester City) si pe langa astea: Wigan Athletic, Bolton Wanderers si Blackburn Rovers.

DA. Emisiuni interesante la TV. Am vazut tot felul de emisiuni, majoritatea la care ne-am uitat noi au fost concursuri, partial copiate si in Romania. Noua ne-au placut. Mai ales X factor sau Britain Biggest Brain. Si stirile pe care le-am vazut au fost … altfel. Nu cu atatea accidente si nenorociri. Nu ca la ei nu s-ar intampla. Mai ales la cum beau. Dar nu sunt atat scoase in evidenta.

NU. Transportul in comun este scump. (60 de lire dus-intors la Londra, dar faci 400 de mile in 2 ore cu trenul)

Si sa inchiei intr-o nota optimista.

DA. “Country side”. Cei mici au ocazia sa viziteze ferme special facute pentru ei,  sa decopere viata de acolo, sa invete cum trebuie ingrijite animalele, pot sa se joace cu ele si nu in ultimul rand, pot gusta mancare facuta doar din produse naturale, cultivate la ferma. De asemenea, au gradini frumoase si vechi prin care iti face placere sa te plimbi (si sa manaci mure).

 

Una din primele carti-memorii pe care le-am citit a fost asta, “Die Weisse Massai”, scrisa de Corrine Hoffman. Autoarea, isi povesteste aventura exotica din Kenia, unde s-a mutat pentru a-si trai povestea de dragoste cu un razboinic Samburu. Mie mi-a placut felul in care a fost scrisa, desi nu pot sa inteleg motivatia din spatele gestului ei… sa iti lasi viata tihnita din Elvetia pentru a te aventura sa traiesti in  cort si sa te lupti pentru viata de zi cu zi, impreuna cu un om dintr-o cultura despre care habar nu ai nimic. Poate sunt eu de vina, dar nu pot sa cred ca pot reusi relatii in care doi oameni sunt asa de diferiti. Si asa fiecare trebuie sa lase de la el… dar in cazuri extreme? In fine, povestea e interesanta si are chiar si o continuare, Adio, Africa (apropo… daca mi-a vazut cineva cartea asta, ca nu o gasesc…)

Am vazut si filmul… care incearca sa respecte cartea cat mai fidel, inclusiv faptul ca ea vorbea germana si ca nu se intelegeau aproape de loc. Doar un mic amanunt… personajele reale nu aratau asa de bine ca actorii (la finalul cartii sunt cateva poze cu cei doi protagonisti).

Si, ca incheiere, un citat din carte… si o poza cu actorii din film

“Parca ma loveste un fulger. Un barbat inalt si foarte frumos, cu o infatisare exotica si cu un ten cafeniu inchis, sta pe jos, intins peste balustrada bacului, intr-o pozitie lejera. […] Singura lui imbracaminte este o carpa scurta, rosie, prinsa de jur imprejurul coapselor. In schimb, poarta o multime de podoabe: un nasture mare de sidef viu stralucitor, fixat de niste perle de toate culorile, ii decoreaza fruntea. Parul lung si rosu este impletit in cozi subtiri. Pe fata lui sunt pictate desene, care coboara pana la piept, unde se-ncruciseaza doua coliere din perle colorate. La incheieturile mainilor are mai multe bratari. Fata lui este atat de frumoasa, incat se poate spune ca se apropie de perfectiune si ca seamana cu cea a unei femei. Numai ca tinuta lui, privirea mandra si constructia musculara vanjoasa tradeaza faptul ca este barbat. Nu-mi mai pot intoarce privirea de la el. Asa cum sta, in apusul de soare, arata ca un zeu tanar.” (Corrine Hoffman – Indragostita de un masai)

Singurul lucru care ma enerveaza la Twitter este ca ai limita de 140 de caractere. Ce bine e ca eu am alternative unde pot sa scriu cat ma tine. Postul meu este o replica la urmatorul comentariu: “The only code that women should know is the barcode at the supermarket – ouch”

So, sa incepem… Cand va ganditi la Olanda, la ce va ganditi? Eu am vazut nu de mult poze de acolo si e foarte frumos, curat si sunt multe flori. In plus, oamenii traiesc sanatos (asta mi-a zis Iulia) si merg mult cu bicicletele (am vazut poze cu parcari de biciclete). O tara in care ai putea sa iti doresti sa traiesti, nu?

Eh, ieri am descoperit ca daca m-as fi nascut acolo … probabil as fi fost cosmeticiana si nu programator. Pentru ca se pare ca in Olanda doi homosexuali se pot casatori, dar nu se poate concepe ca o femeie sa fie inginer. Cum? In tara in care poti sa alegi cand vrei sa mori, poti sa te casatoresti cu o persoana de acelasi sex, in tara pe care lumea o vede ca pe un loc in care esti liber sa faci orice, au atat de multe prejudecati cand vine vorba de femei?

Sa va spun ceva… nu suntem asa de diferiti si nu prea exista joburi care sunt doar pentru femei sau doar pentru barbati.  Am vazut femei medic, femei avocat, multe sunt ingineri. Mai nou, au inceput sa apara prin Timisoara taximetriste si politiste, care sunt la fel de dure ca si barbatii (dar despre asta, alta data…). Am vazut barbati educatori si invatatori, asistenti medicali, hair stilist, designeri … sunt tatici care stau acasa cu copii in locul mamelor, avem si lege in sensul asta si sunt tratati la fel ca si mamicile care stau cu copii.

Si poate avem multe lipsuri, ca tara, dar poti sa ai ce meserie iti doresti si esti in stare sa o faci bine.

Tags: ,

Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
May 2017
M T W T F S S
« Jun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031