Prin gaura cheii

Posts Tagged ‘japoneza

Da, am o obsestie cu Japonia, dar de data asta a fost ceva involuntar. Nu cred ca v-am povestit, cel putin nu la toti, cum mi-am aranjat eu spatele in Spania, intr-un Aqua-parc. Reteta e simpla: pui 2 bucati persoane intr-o singura barca si ii arunci pe un topogan cu apa. Faci o rotire de 180 de grade chiar cand barcuta face un salt si gata. Spatele e rezolvat. Si inca bine de tot. Asa de bine ca a trebuit sa merg imediat dupa la punctul de prim ajutor si saptamani intregi nu ma puteam ridica direct din pat, trebuia sa ma intorc pe o dunga. Nici nu se punea problema de abdomene, iar de rotit nu ma puteam roti de loc. Nu, nu am fost la doctor pentru ca nu vroiam sa imi fac inca o radiografie, plus ca am incredere din ce in ce mai putina in ei. Mi-am tot propus sa merg la masaj, dar nu am avut niciodata timp.

Doar ca dupa 2 luni in depozit in Anglia (a se citi curent si frig), nu am mai putut. Ma durea din ce in ce mai rau si cand m-am intors acasa m-am dus imediat la masaj. Nu masaj de relaxare. Tehnica de masaj se numeste Yumeiho sau “metoda de indreptare a coxalelor prin masaj si presopunctura” si obiectivul principal este de a reda simetria corpului. Chiar daca nu pentru toti este evident, nu suntem simetrici nici cand vine vorba de lungimea picioarelor. Chiar daca diferenta dintre ele este foarte mica, greutatea nu este distribuita egal pe ambele picioare, rezultand o solicitare a coloanei. Pozitia  prelungita din cauza locului de munca (statul la birou, dar si statul in picioare) solicita coloana, creand la inceput o stare de discomfort si apoi ducand la aparitia durerilor. Nu, nu e bine sa crezi ca o sa treaca de la sine. Nu in cazul asta. E mult mai bine sa incerci sa previi sau sa ameliorezi problema. Eu una asa am facut.

In cele 2 saptamani cat am fost in timisoara am mers de 4 ori la masaj si m-a ajutat foarte mult. Celelalte 2 luni in Anglia au fost suportabile. Nici eu nu am mai stat doar, mi-am facut abonament la sala si mergeam sa inot. Cand m-am intors, am mai fost de 2 ori inainte de Craciun si de 2 ori dupa Anul Nou. Rezultatul? Acum pot sa imi rotesc spatele aproape la 180 de grade fara sa ma doara. Mai pocneste din cand in cand putin, doar asa ca sa nu uit ca trebuie sa am grija.

In ce consta Yumeiho? Sunt o serie de tehnici de manipulare osteo-articulare, gimanstica mio-articulara, puncto-terapie, elemente de streching si masaj traditional (suedez). Mai pe intelesul lu toti… iti pocneste si indreapta toate oasele din coloana si coboaba apoi pe centri nervosi aflati pe picioare (nervul sciatic). Poate suna mai scary, dar  nu ar trebui sa doara, daca faci masajul preventiv si nu dupa ce esti bolnav. Pe mine evident ca m-a durut, da ma durea si asa, fara masaj. Mai multe puteti sa cititi si aici, aici, sau aici si se pot vedea si cateva poze explicative.

PS. Si legatura cu Japonia? Evident ca a fost inventat de un japonez si ca acolo este folosit cel mai mult. Si nu mai scriu posturi de pe o zi pe alta, ca nu mai au nici cap nici coada!

Advertisements

De cand am inceput sa ma plimb prin diverse locuri, mi-a placut sa incerc specialitatile gastronomice ale zonei respective. Si acum tin minte, cand am fost la mare cu ai mei, intr-o seara ne-am hotarat noi sa mergem sa mancam la un restaurant pescaresc. Doar e apa aproape, nu? Din cate tin eu minte de atunci, am avut o surpriza destul de neplacuta… dupa ce pestele a fost foarte scump (dar asta era de asteptat, nu?), nici nu era proaspat… era afumat si adus de nu stiu de unde. Asta dupa ce am batut toata Constanta in cautarea unui restaurant care sa aiba peste.

Si de atunci, pe oriunde am fost, am mancat ceva din bucataria traditionala a locului: la Viena, snitel vienez, in Austria, preparate din bucataria Tiroleza, in Grecia, am mancat doar mancare de-a lor, pesti, fructe de mare, caracatita, miel si vinete. Din pacate, nu mi-au prea iesit pozele pe care le-am facut cu aceste ocazii, de obicei lucesc prea tare si nu se intelege ce e acolo…

Singurele pe care le am sunt

Suhi

Sushi

Sushi, gatite de bucatari japonezi. Astea le-am mancat la Bucuresti, nu am avut ocazia sa ajung in Japonia. Inca.

Si

Paella

Paella

Asta am mancat cand am fost la Barcelona, desi am aflat mai tarziu, Paella e specifica Valenciei, nu Barcelonei. Tot aici am mai mancat si un fel de supa de legume (pasate) care se serveste rece. Chiar se tine in gheata.

Am sa mai caut poze si voi reveni cu un update.

Pe vremea cand cochetam cu japoneza, am fost toti cei care participam la curs, la o ceremonie a ceaiului tinuta de o doamna din Germania care a trait un timp in Japonia si care era asistata de mai multe domnisoare japoneze. Una dintre ele era prietena cu sensei. Practic, eram invitatii ei. Nu ca asta a contat prea mult. Cred ca “doamnele” (a se citi babele) de la forumul german ne priveau ca pe niste intrusi.

Ceremonia a fost relativ interesanta. Traditional, se servesc mai intai niste bombonele dulci si apoi ceaiul verde. Inainte de a se prepara, frunzele de ceai sunt maruntite pana ajung sa fie un fel de praf fin. Praful asta este amestecat pe rand cu apa si frecat cu o ustenisila speciala pana face spuma. Apoi este servit musafirilor. Una din “doamne” a avut rolul musafirului in timpul ceremoniei si toate membrele forumului au primit apoi ceai. In Japonia, ceremonia este foarte importanta, iar ele o tratau ca si cand ar fi fost un joc. Nu au inteles semnificatia ei. Nu au inteles cat de important este pentru un japonez sa isi cinsteasca musafirii. Poate daca ar fi inteles, atitudinea fata de noi ar fi fost alta.

Evident… am primit si noi cate un jeleu din acela dulce, de la una din domnisoarele din Japonia. Gazdele nu erau de loc interesate de prezenta noastra. Dupa care am stat si ne-am uitat la ceremonie, la modul in care gazda isi serveste oaspetele, apoi cu toata lumea primeste ceai, mai putin noi. Era evident ca ne ocolesc atunci cand aduc paharele. Tot aceleasi domnisoare, dupa ce am asteptat ceva timp, si-au dat seama ca poate ar trebui sa primim si noi cate un pahar (de plastic) de ceai. Dupa jeleul dulce, gustul ceaiului verde este mai puternic, mai amarui, si din pacate era deja rece, iar praful din care era facut iti ramanea pe dinti. As fi preferat oricand unul din ceaiurile de la Carturesti. Dar eram musafiri, si, chiar daca nu ne-a placut, nu puteam sa ne jignim gazda. Asa ca am baut cuminti ceaiul si am plecat de acolo cu un gust amar.


Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
November 2017
M T W T F S S
« May    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930