O secunda

Cat de inselatoare poate fi vederea noastra… ne incredem atat in ea si ne joaca feste de atatea ori. Ce anume poate sa ne posedeze ca intr-o secunda, la volan fiind, sa ni se para culoarea semaforului verde si sa intram in intersectie? Ne uitam cu coada ochiului, vedem verde si calcam pe acceleratie. Putem apoi sa juram cu mana pe Biblie ca am facut bine. Si daca am gresit? Poate sa ne mai convinga cineva? Cand am vazut “cu ochii nostri” ca e verde? Si cand la volanul celeilate masini e o blonda? Da, probabil ca toata lumea ii ia partea pentru ca e femeie si are septar. In loc sa multumim cerului ca suntem intregi, vom striga cat putem de tare ca e o nedreptate. Ca nu am gresit. Ca, impotriva oricarei logici, cealata masina a intrat pe rosu. Oare in fata unei filmari a incidentului am avea puterea sa recunoastem ca totusi ne-am inselat? Sau am fi convinsi ca e trucata? Cred ca e cel mai greu lucru din lume… sa acceptam ca ochii nostri ne pot pacali. Ca desi am vazut ceva, logic nu putea sa fie asa. Si oare cum am putea faca sa nu ni se intample niciodata asta?

PS. Nu, nu am patit nimic cu masina, dar in fata noastra un tico (sau matiz) a intrat in intersectie pe verde intermitent desi veneau masini. Cum de nu le-a vazut nu imi dau seama. Noi sigur am mai avut macar un minut rosu dupa. Si au mai trecut pe verde pe celalalt drum inca macar 5 masini dupa accident. Dar omul era convins ca a avut verde si ca nu el a gresit… si cred ca nimic din lume nu ar fi putut sa il convinga contrarul…

Advertisements