Prin gaura cheii

Posts Tagged ‘memorii

Cum as fi putut sa numesc altfel primul post de dupa nunta? Intamplarea face ca la plecarea in luna de miere mi-am cumparat o carte noua, cea a lui Elisabeth Gilbert care continua “Eat, pray, love”. Stiti cum se numeste? “Committed”, iar traducerea in limba romana… “Si am spus da”.

Nu urmeaza sa scriu despre cum au fost pregatirile sau tot ce s-a intamplat in ziua X, ci despre cartea pe care am descoperit-o apoi si care a adaugat o noua perspectiva asupra vietii noastre viitoare.

Stiu ca am obiceiul de am ma identifica cu personajele, dar de data asta nu a fost cazul. Cartea este incercarea autoarei de a intelege si de a se impaca cu cea de-a doua casatorie, dar si un studiu asupra casatoriei in familiile europene si americane. Cred totusi ca va fi mult mai greu de ecranizat ca si precedenta carte.

Da, stiu, nu se potriveste. Noi am fi, dupa chiar parerea ei, niste copiii care s-au aruncat cu capul inainte fara sa ne gandim prea mult. Dar ne-am gandit. Si ne si incadram destul de bine in toate statisticile pe care le enumera in carte. Nu pot sa zic ca nu exista semne de intrebare cand ne gandim in viitor, dar cu incredere unul in celalalt si in Dumnezeu vom invata sa se construim viata impreuna.

Si cand am vazut lalelele galbene de pe coperta… pur si simplu a trebuit sa cumpar cartea.

Una din primele carti-memorii pe care le-am citit a fost asta, “Die Weisse Massai”, scrisa de Corrine Hoffman. Autoarea, isi povesteste aventura exotica din Kenia, unde s-a mutat pentru a-si trai povestea de dragoste cu un razboinic Samburu. Mie mi-a placut felul in care a fost scrisa, desi nu pot sa inteleg motivatia din spatele gestului ei… sa iti lasi viata tihnita din Elvetia pentru a te aventura sa traiesti in  cort si sa te lupti pentru viata de zi cu zi, impreuna cu un om dintr-o cultura despre care habar nu ai nimic. Poate sunt eu de vina, dar nu pot sa cred ca pot reusi relatii in care doi oameni sunt asa de diferiti. Si asa fiecare trebuie sa lase de la el… dar in cazuri extreme? In fine, povestea e interesanta si are chiar si o continuare, Adio, Africa (apropo… daca mi-a vazut cineva cartea asta, ca nu o gasesc…)

Am vazut si filmul… care incearca sa respecte cartea cat mai fidel, inclusiv faptul ca ea vorbea germana si ca nu se intelegeau aproape de loc. Doar un mic amanunt… personajele reale nu aratau asa de bine ca actorii (la finalul cartii sunt cateva poze cu cei doi protagonisti).

Si, ca incheiere, un citat din carte… si o poza cu actorii din film

“Parca ma loveste un fulger. Un barbat inalt si foarte frumos, cu o infatisare exotica si cu un ten cafeniu inchis, sta pe jos, intins peste balustrada bacului, intr-o pozitie lejera. […] Singura lui imbracaminte este o carpa scurta, rosie, prinsa de jur imprejurul coapselor. In schimb, poarta o multime de podoabe: un nasture mare de sidef viu stralucitor, fixat de niste perle de toate culorile, ii decoreaza fruntea. Parul lung si rosu este impletit in cozi subtiri. Pe fata lui sunt pictate desene, care coboara pana la piept, unde se-ncruciseaza doua coliere din perle colorate. La incheieturile mainilor are mai multe bratari. Fata lui este atat de frumoasa, incat se poate spune ca se apropie de perfectiune si ca seamana cu cea a unei femei. Numai ca tinuta lui, privirea mandra si constructia musculara vanjoasa tradeaza faptul ca este barbat. Nu-mi mai pot intoarce privirea de la el. Asa cum sta, in apusul de soare, arata ca un zeu tanar.” (Corrine Hoffman – Indragostita de un masai)


Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
May 2017
M T W T F S S
« Jun    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031