Prin gaura cheii

Posts Tagged ‘politete

Sunt multe lucruri rele pe care le pot spune despre englezi si “birtanici”, dar ce e al lor e al lor. Sunt deosebit de politicosi. Aproape in orice fraza, oricat de banala apare un “please” sau un “thank you”.

Discutie la supermarket cand comanzi o pizza (pe care ti-o pregatesc acolo, dar o coci acasa):

“O pizza mare please“.

“Cu ce fel de aluat?”

“<Numele aluatului> please“.

“Doriti sos de rosii ca baza?”

Yes, please“.

“Ce va pun pe aceasta pizza?”

“Asta, asta, asta si asta, please“.

“Doriti ulei aromat pe ea?”

No, thank you.

“Doriti branza rasa deasupra?”

Yes, please.”

Apoi iti inveleste pizza in folie si te avertizeaza ca folia pe margine e fierbinte.

Thank you.

Si in Germania, de exemplu, folosesc “Ja, bitte” sau “Nein, danke“, dar poti la fel de bine sa raspunzi doar “bitte” (si se subintelege si da-ul) sau “danke” (si se subintelege nu-ul). Eh, in romaneste, deci si cand ne traducem din romaneste, suna bine si “Ja, danke” dar si “Nein, bitte“… ceea ce pe ei ii cam “confuzeaza”…

Acu as fi si eu curioasa cum ar fi peste tot sa auzi oamenii spunand mereu “Da, va rog” sau “Nu, multumesc“. Suntem asa de dezobisnuiti de treaba asta incat ni se pare socant sa ii auzim pe altii. Ca sa nu mai vorbim cum ar fi ca atunci cand intri intr-un magazin sau restaurant vanzatorii sa iti zambeasca si sa se poarte ca si cand EXACT pe tine te asteptau. Dar astea sunt deja scenarii prea fanteziste.

PS. Si pentru cei care cauta pe google orase din Anglia in care ploua, va ajut eu. IN TOATE PLOUA! MULT! Da, e insula, da, e langa ocean, da, ploua.

Am eu un colt impotriva “doamnelor” de la caseriile ENEL, sau cum s-o mai fi chemand, ca isi schimba numele periodic. Si nu degeaba… am eu cateva patanii cu ei:

Patania numarul unu. Ma duc eu la putin timp dupa ce m-am mutat cu prietenul meu sa platesc curentul. La el, spre deosebire de unde stateam inainte, toate contoarele din bloc sunt jos. Asa ca trebuie sa ghicesti care este contorul care iti apartine. Mi-a zis el ceva ca sa numar cumva, dar in final nu mai stiam de unde sa incep cu numaratoarea. Imi da mie un contor, iau eu numarul de acolo si plec fericitat. Caseria nu e departe, cam 10-15 minute de mers pe jos, dar era vara si cald, pomi cam de loc, asa ca ajung acolo aproape lesinata. Coada… aproape pana afara. Stau eu ca un cetatean civilizat si ajung la rand. Tanti se uita la mine si imi zice ca nu e bun numarul ca e diferenta foarte mare. Da… nu am inceput numaratoarea de unde trebuia. Ma trimite inapoi acas. La dracu. Oricum nu stiu ce sa citesc. Dau sa plec. Domnul din spatele meu de la coada imi zice sa ii zic sa imi puna cam cat am platit si data trecuta. Incerc… ma intorc si o rog sa imi incasese 80 de KWatti. Se uita la mine, cu o fata acra si imi arunca factura inapoi… sa ma duc sa mai citesc o data, ca habar nu am despre ce vorbesc. Da… am facut o criza de nervi dupa faza asta si de atunci nu am mai fost niciodata eu sa ii platesc curentul. Seara, cand am ajuns iar acasa, a citit el contorul si culmea… avea de platit 78 de KWatti.

Patania numarul doi. Am decis sa profitam de faptul ca poti sa iti platesti curentul si gazul automat. Faci o cerere la banca ca care ai cardul si la curent si gaz si plata ti se face automat, pare-mi-se la sfarsitul lunii. Am verificat noi vreo 2-3 luni daca se iau banii cand trebuie si totul era ok. Acum 3 zile, ne trezim ca avem in posta somatie de la ENEL sa ne platim curentul ca altfel a doua zi de dimineata urmeaza sa il taie (noi am citit asta pe la ora 6 dupa-masa). SUPER. Intamplator, am gasit o caserie in apropiere deschisa. Nu cea cu tanti foarte “amabila”. Mergem sa facem scandal. Care ii faza. Ne zice ca de la 1 ianuarie trebuia sa fim instiintati ca trebuie sa refacem hartii ca sa ne plateasca iar automat factura. DA PE NOI NU NE-A ANUNTAT NIMENI!! Platim atunci, urmand sa revenim ca sa facem si cererea aia

Patania numarul trei. Vecina mea a primit o instiintare similara in aceeasi zi. Dar ea nu stia de a doua caserie, care s-a deschis recent. Stia ca prima este inchisa de pe la ora 5… asa ca unde se duce? La magazinul din colt. Acolo au afisat un anunt ca se poate plati si curentul printre altele. Ii explica vanzatoarei despre ce este vorba si este asigurata ca banii vor intra a doua zi, “nu este nici o problema”. Face plata si pleaca. De siguranta, suna la numarul de pe preaviz, sa anunte ca a platit.

“Este cea mai mare greseala pe care o puteati face”
“DE CE??!!??”
“Banii intra abia peste 7 zile”
“Dar am intrebat si mi-au spus ca intra maine ”
“Nu trebuia sa le credeti ” (WTF!!)
“Si acum ce fac?”
“Mergeti maine la caserie cu chitanta, ca ati platit. Dar este la latitudinea doamnelor de acolo” POFTIM??? cum adica???

A doua zi, scena se repeta, cu diferenta ca la sfarsit este anuntata ca mai are o factura, pe care trebuie sa o plateasca, dar nu o poate plati pana nu ii intra banii de pe factura anterioara.

Halal servicii… eu sunt speachless…

Pe vremea cand cochetam cu japoneza, am fost toti cei care participam la curs, la o ceremonie a ceaiului tinuta de o doamna din Germania care a trait un timp in Japonia si care era asistata de mai multe domnisoare japoneze. Una dintre ele era prietena cu sensei. Practic, eram invitatii ei. Nu ca asta a contat prea mult. Cred ca “doamnele” (a se citi babele) de la forumul german ne priveau ca pe niste intrusi.

Ceremonia a fost relativ interesanta. Traditional, se servesc mai intai niste bombonele dulci si apoi ceaiul verde. Inainte de a se prepara, frunzele de ceai sunt maruntite pana ajung sa fie un fel de praf fin. Praful asta este amestecat pe rand cu apa si frecat cu o ustenisila speciala pana face spuma. Apoi este servit musafirilor. Una din “doamne” a avut rolul musafirului in timpul ceremoniei si toate membrele forumului au primit apoi ceai. In Japonia, ceremonia este foarte importanta, iar ele o tratau ca si cand ar fi fost un joc. Nu au inteles semnificatia ei. Nu au inteles cat de important este pentru un japonez sa isi cinsteasca musafirii. Poate daca ar fi inteles, atitudinea fata de noi ar fi fost alta.

Evident… am primit si noi cate un jeleu din acela dulce, de la una din domnisoarele din Japonia. Gazdele nu erau de loc interesate de prezenta noastra. Dupa care am stat si ne-am uitat la ceremonie, la modul in care gazda isi serveste oaspetele, apoi cu toata lumea primeste ceai, mai putin noi. Era evident ca ne ocolesc atunci cand aduc paharele. Tot aceleasi domnisoare, dupa ce am asteptat ceva timp, si-au dat seama ca poate ar trebui sa primim si noi cate un pahar (de plastic) de ceai. Dupa jeleul dulce, gustul ceaiului verde este mai puternic, mai amarui, si din pacate era deja rece, iar praful din care era facut iti ramanea pe dinti. As fi preferat oricand unul din ceaiurile de la Carturesti. Dar eram musafiri, si, chiar daca nu ne-a placut, nu puteam sa ne jignim gazda. Asa ca am baut cuminti ceaiul si am plecat de acolo cu un gust amar.


Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
July 2017
M T W T F S S
« May    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31