Prin gaura cheii

Posts Tagged ‘vacanta

Experienta inedita a concediului nostru din Croatia si cea mai faina aventura a fost ziua de sailing. O parte din grup (6 din 12) am inchiriat o barcuta cu panze si am navigat pe Marea Adriatica. Nu, nu va faceti probleme. Nu am fost de capul nostru. Am avut un mosulet pe post de skipper, care a condus de fapt barca, dar ne-a si povestit o gramada de chestii despre cum se navigheaza si unde sunt locurile cele mai frumoase din zona. Baietii au si invatat cate putin despre cum se manevreaza velele si cum poti sa navighezi contra vantului.

 

Andrei ajutand la desprinderea de mal

 

Excursia a durat o zi intreaga in care am mers cu panze (la dus), ne-am oprit pentru o baie in apropierea unei insule si apoi ne-am oprit pe insula Lopud, unde am mancat si apoi ne-am intors, manati de motor si nu de vant de data asta.

Barcuta noastra in portul Lopud

Nu a fost de la inceput totul frumos… cand am iesit in portul Dubrovnik si din apele protejate de insule si am ajuns in larg… stomacul meu a cam avut o problema. Asa ca, cel putin o ora am zacut tolanita la prova, cat mai intinsa, ca asa parca nu ma deranja atat de tare zgaltaitul. Dupa un timp am inceput sa ma obisnuiesc si am reusit sa ma ridic putin de acolo, dar nu destul de mult ca sa merg in cabina dupa aparatul foto…

 

La intoarcere, podul din Dubrovnik

 

Abia la intoarcere mi-am facut curaj si din cateva incercari am ajuns jos dupa aparat.

 

Al nostru faimos Skipper

 

Deja toata lumea era obosita, asa ca ne-am intors folosind motorul barcii. Baietii dormeau in cabina, noi admiram apusul.

 

Apusul de pe barcuta

 

Probabil ca nu m-as aventura la o croaziera de o saptamana cu asa barcuta, dar m-am mai duce asa, cate o zi, si in alte locuri.

Am fost in concediu. O saptamana. Si acum, cu mintea odihnita ma apuc sa compun iar pe blog.

Unde am fost? Anul asta am vizitat Croatia. Ca statiune de destinatie am ales Dubrvnik-ul, taman in celalalt capat de tara. A fost un drum lung si obositor, dar a meritat efortul. A fost cel mai frumos litoral unde am fost pana acum. Vila in care am stat a fost superba si ca bonus, balconul principal avea vedere la mare si la cetate si la portul vechi si era incadrat de 2 palmieri.

Plaja e adevarat ca nu e chiar perfecta, daaar, apa compenseaza acest mic defect. Noi mergeam dimineata pe plaja de langa cetate si dupa-masa pe o plaja ceva mai departe, dar mai putin aglomerata. Ambele plaje aveau nisip, dar si destul de mult pietris. In schimb, marea era de un albastru pur, foarte curata si stravezie. Pe mine m-a vrajit din primul moment amestecul intre peisajele mediteraneene si incarcatura istorica a locului.

In ciuda bombardamentelor din anii 90, Dubrovnikul este un oras bine conservat. Te poti plimba pe strazile pietruite inca din secolul 13-14, pe o piatra deja lucioasa de pasii atator generatii de oameni. Sunt foarte multe cladiri vechi care pot fi vizitate. Si muzee. Noi am fost doar pe zidurile cetatii, de unde se vede orasul foarte frumos.

A fost o surpriza sa descoperim ca in general lumea nu merge la plaja de dimineata. Numai noi (fetele) eram pe acolo. Doar de dupa-masa se aglomera si atunci nu mai mergeam pe plaja de langa portul vechi, ci pe o alta, ceva mai departe, dar mai libera. Aici aveam de coborat si apoi de urcat cam 170 de trepte: un mod foarte natural de a te mentine in forma. De altfel cam asa este peste tot in Dubrovnik. Mereu ai de urcat si coborat scari.

Am incercat sa profitam ca suntem la mare si sa comandam doar mancare specifica. Asa ca am urmat o dieta de “sea food”: creveti, caracatita, calamari si tot felul de pesti.

Deja mi s-a facut dor de mare… doar compunand “post”-ul asta! Voi reveni cu poze, cand le recuperez.

UPDATE: Gata! Mi-am recuperat pozele… Cateva impresii din Dubrovnik:

Plaja si cetatea

Portul vechi

Insula Lopud

Stradun (strada principala)

Cetatea noaptea (poza de pe balcon)

Cetatea

IM003426 Ca o romanca patriota ce sunt, sprijinind produsele romanesti m-am incumetat sa merg pe litoralul romanesc. Am stat la un “hotel”, care arata mai mult a vila, dar ma rog. Primul soc: preturi imense la mancare, in fine suntem in statiune, as putea trece peste asta. In fine in statiune gunoaie si inghesuiala, oricum tinand cont ca era plin de bucuresteni puteam sa inteleg si asta. Problema mare a aparut intr-o dimineatza cand ne gasim noi sa mergem la Mamaia. Luam frumosel trenul spre Constanta, tinand cont ca in statiunea tinerilor, Costinesti, nu exista ING -dar asta-i alta problema- ne ducem in Constanta sa scoatem bani. Bancomatul era langa un Kaufland, si avem stralucita idee sa ne facem cumparaturile.

Primul soc: in Constanta daca te simt turist incep sa devina badarani, adica am fost impinsa de langa standul cu fructe de unde alegeam struguri de un mos care voia musai locul meu (de ce?- nu stiu), Cosmin a fost lovit cu un carucior in picior pentru ca a a avut indrazneala de a sta in traseu (si asta fara ca doamna in cauza sa zica macar “da-te la o parte”), in fine la casa mi se cere sa scot tot ce am din geanta, pt ca “are acest drept”.

Uimiti inca de cele intamplate, pornim inapoi spre gara sa luam autobuzul estival (se vede putin in imagine-un Double-Decker descoperit la etaj). La una din statii il vedem; “hai sa nu mai mergem pana in capat si il luam de aici” . Facem cu mana, soferul franeaza, cand ne vede ca fugim spre el calca pe acceleratie si am mai vazut putin fum de esapament. “WTF???!!!” inca nu ne dam seama pe deplin de ce se intampla aici. Ajungem in statie, il luam pe urmatorul,  taxatoarea, acra, da de astea avem si in Timisoara, urcam, ne miram de peisaj, admiram marea din viteza, la un moment dat suntem derajati de vocea stridenta a taxatoarei: “statia urmatoare, Mamaia”. Nu ne ridicam in picioare pentru ca peste tot sunt afise sa nu stai in picioare in timpul mersului, si asteptam cuminti statia. Autobuzul opreste, ne ridicam, nu ajungem pana la scari si porneste, uluiti ramanem in picioare: “ce s-a intamplat?”, nu stim. toata lumea asteapta… Taxatoare urca inapoi sus “jos toata lumea, de ce stati in picioare, jos!!!” NU ne vine sa credem: ce s-a intamplat, acolo am vrut sa coboram, suntem sechestrati, ce e cu statia? urmatoarea statie, toata lumea da buluc pe usa “Am iesit, suntem liberi!!!” si plecam mai mult eliberati decat fericiti la plaja: “Macar am scapat cu viata”

In fine, necesitatea ne-a mai impins o data in Constanta, dar de data asta eram pregatiti pentru acest oras. Oricum de fiecare data cand dadeam nas in nas cu nesimtirea si tupeul constantenilor mi se facea un dor teribil de Timisoara.

Am fost in concediu… anul aceasta am ales ca destinatie de “criza” (in cazul nostru de timp) zona Bran-Moeciu. Ne-am simtit bine si am cheltuit mult mai putin decat in oricare din vacantele petrecute pe dincolo. Voi reveni cu un post despre asta (insotit de poze, evident).
Continuand cu ideea de acum… printre altele, intr-o zi ploiasa ne-am hotarat sa mergem sa vedem Brasovul. Doar nu era sa ramanem inchisi in cabana. Zis si facut. Pe o ploaie torentiala plecam noi din Moeciu cu destinatia Brasov, unde se parea ca cerul e ceva mai deschis ca si culoare.
Ajungem in oras si… tapa… ploua si aici. Eu la volan, oras necunoscut, ploaie torentiala. Va dati seama… praf. Ne invartim in cautarea unui loc de parcare fara plata. In final renuntam. Parcam undeva si incercam sa platim. Parcarea se poate plati doar cu monezi de 10 si 50 de bani. Daca vrei sa stai cateva ore si nu ai purcelusul norocos cu tine, sa te vad pe unde scoti camasa. Dar stai… exista o varianta de rezerva: abonamentul pe o zi. Cu gandul la mult hulitul TelParc, ne indreptam spre un chiosc de ziare. Vanzatoarea se uita stupefiata la noi cand o intrebam. Ne schimba totusi cateva fise, sa avem si noi de o ora si ne indruma catre primarie. Mai intrebam si niste politisti si ei tot de primarie ne zic, asa ca hotaram sa ne incercam norocul acolo. Platim o ora de parcare si plecam. Cu gandul ca ne intoarcem cu abonamenul ala, lasam aparatul foto in masina, ca ploua prea tare. Intre timp, adidasii mei incep sa ia apa. Ne invartim pe acolo inca vreo jumatate de ora pana cand gasim primaria. Intram. Ne uitam stanga-dreapta si ne hotaram sa intram in sala unde se cereau audiente pentru diverse probleme (! era singurul loc in care puteai sa intri). Domnul de la primul birou liber ne intreaba ce vrem… noi, timid “Abonament de parcare de o zi…” El se uita amuzat la noi. “Trebuie sa mergeti la firma care se ocupa de asta!” si ne da adresa. POFTIM!!! deja umblasem o ora dupa nenorocitul ala de abonament. Pentru o zi de vizita intr-un oras… e cam mult de suportat. Plecam aproape injurand de acolo, cu gandul ca daca se intampla ceva, ii dam in judecata… NOI CHIAR VROIAM SA PLATIM!!!
Unde sa mergem acum? Ploua in continuare si abonament nu aveam. Nu ne mai intoarcem la masina si mergem sa vedem Piata Sfatului, care intre timp devenise Lacul Sfatului. Adidasii mei sunt definitiv compromisi. Cum nu puteam sa stam acolo in ploaie, ne hotaram sa ne intoarcem la masina si sa plecam. Pe drum, ne razgandim si vrem sa urcam pe Tampa. Normal, nici un fel de indicator catre telecabina. Ne-am tot uitat noi in sus, sa vedem pe unde e, dar la un moment dat, din cauza caselor, nu se mai vedea. Pe drum, nimeni, ca doar ploua. Intr-un final, se face si o straduta in dreapta si gasim si noi telecabina.
Cand ajungem sus… dezamagire totala. Un restaurant comunist in care mi-ar fi frica sa mananc. Ne indruma cineva catre punctul de Belvedere. In sfarsit… primul lucru frumos din Brasov: panorama orasului. Ne intalnim cu un grup de 5 americani ca admira si ei orasul. Stam si noi vreo 10 minute si facem poze (cu telefonul). Intre timp, ploaia se opreste, dar eu am o balta in papuci. Ne intoarcem vrem sa ne luam un suc la restaurant. Raspunsul?… “Baietii au vazut ca ploua si au plecat. Nu va putem servi cu nimic”. Trebuie sa completez ca era doar ora 15:30 si ca se inseninase deja cerul. Coboram sictiriti inapoi in oras.
Ne oprim totusi pe o terasa pe Strada Republici. Intre timp iese soarele si totul incepe sa se usuce (mai putin adidasii mei). A fost totusi frumos sa stai si sa te uiti cum tot orasul revine la viata. Pacat ca frape-ul mi-a facut varza stomacul… si aproape mi-a distrus ziua si m-a facut sa nu imi doresc sa ma mai intorc pe acolo foarte curand.

PS. Pe toate umbrelele din centrul orasului scria Brasov… Probably the Best City in the World! NOT!


Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
July 2017
M T W T F S S
« May    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31