Vara, soare cald… m-am trezit dupa 4 ore de somn si dupa o noapte de petrecere… ca doar cine se gandise sa bea 2 red bull-uri si 3 cafele. Mai mult nauca, dar determinata, ca sa zic asa, ma hotarasc sa plec la lucru; si asa mai aveam de recuperat 4 ore si nu puteam sa dorm. Bine… dar, daca tot plec si am starea asta de razboinica, ma duc sa le duc inapoi si camasa lu aia de la ******… care a costat o groaza de bani si nu e buna de nimic, m-am chinuit juma de ora sa o calc… Iau tramvaiul pana la Bega. Pe drum, in tramvai, dintr-o data, imi sare una din lentilele de la ochelari. Am noroc si nu se sparge. Gasesc chiar si surubul care iesise. Ma gandesc, na asta e … tre sa ma duc sa ii repar. Ajung la Bega, le zic la vanzatoare de unde cumparasem cu o zi inainte, ca nu imi place camasa pe care o luasem, ca asa si pe dincolo… ele imi raspund ca ce zic eu nu reprezinta defecte si ca trebuie sa completez o hartie pe care sa spun ce probleme am avut si sesizarea mea se va rezolva in 15 zile. Foarte bine, sa imi aduca hartia… dar, intre timp se razgandesc si imi aduc banii. Probabil asta era testul suprem. Bun, acum doar sa imi repar ochelarii… ma duc tot acolo unde i-am facut:
“Buna ziua! Mi-a cazut o lentila de la ochelari”
“S-a spart?”
“Nu…” (in timp ce scot lentila din poseta… si o scap pe gresie…) “ACUM DA!!”
Cred ca m-au injurat vanzatoarele alea…
Prin gaura cheii 