Si am spus DA

Cum as fi putut sa numesc altfel primul post de dupa nunta? Intamplarea face ca la plecarea in luna de miere mi-am cumparat o carte noua, cea a lui Elisabeth Gilbert care continua “Eat, pray, love”. Stiti cum se numeste? “Committed”, iar traducerea in limba romana… “Si am spus da”.

Nu urmeaza sa scriu despre cum au fost pregatirile sau tot ce s-a intamplat in ziua X, ci despre cartea pe care am descoperit-o apoi si care a adaugat o noua perspectiva asupra vietii noastre viitoare.

Stiu ca am obiceiul de am ma identifica cu personajele, dar de data asta nu a fost cazul. Cartea este incercarea autoarei de a intelege si de a se impaca cu cea de-a doua casatorie, dar si un studiu asupra casatoriei in familiile europene si americane. Cred totusi ca va fi mult mai greu de ecranizat ca si precedenta carte.

Da, stiu, nu se potriveste. Noi am fi, dupa chiar parerea ei, niste copiii care s-au aruncat cu capul inainte fara sa ne gandim prea mult. Dar ne-am gandit. Si ne si incadram destul de bine in toate statisticile pe care le enumera in carte. Nu pot sa zic ca nu exista semne de intrebare cand ne gandim in viitor, dar cu incredere unul in celalalt si in Dumnezeu vom invata sa se construim viata impreuna.

Si cand am vazut lalelele galbene de pe coperta… pur si simplu a trebuit sa cumpar cartea.

Pasi catre o nunta de vis

Pentru ca am ajutat-o pe a mea surioara cu organizarea nuntii, am cautat iar care sunt etapele care trebuie puse la punct si in ce ordine, asa ca , here they come:

Primul pas, dupa ce s-au hotarat ca fac nunta, a fost stabilirea numarului (aproximativ) de invitati. In functie de cati invitati, cauti sala. Din proprie experienta (de la organizarea banchetului), se exagereaza cu numarul maxim de persoane care incap in sala respectiva. Nu ar trebui sa se mearga pe numarul maxim, ci undeva la mediu spre minim. Inca un amanunt, ar fi de preferat salile unde exista restaurant sau unde stii cum e mancarea. Nu de alta, dar oricine poate scrie orice pe o foaie de hartie si sa o prezinte ca meniu.  Ei au rezervat sala de la Do-Stil, in Calea Lugojului, unde am mai fost la cateva evenimente si stiam cum este mancarea. Sala e mare si luminoasa si aranjata, a aratat foarte, foarte bine.

Al doilea pas, ar fi gasirea bisericii si stabilirea orei la care se va oficia cununia religioasa. Asa cel putin esti linistit ca ai cat de cat programul facut pentru ziua cu pricina. Detaliile pentru cununia civila se stabilesc muuult, muuult mai tarziu, cu 10 zile inainte de nunta. Nu are rost sa va bateti capul de la inceput. Ei au facut cununia religioasa la Biserica din Dacia pentru ca e, cum ar veni, in fata blocului. Donatia pentru cununie a fost platita tot atunci si au primit o lista cu ce trebuie sa aduca (acte, batista, vin, etc). In plus ei au completat o cerere pentru a se putea casatori in post, cerere care a primit raspunsul aproximativ peste o luna.

Pentru ca data nuntii era relativ aproape, urmatorul challenge a fost comandarea invitatiilor si o data cu ele stabilirea exacta a persoanelor care sunt invitate la nunta. Pentru ca era deja martie, nu au mai fost la nici un targ de nunti, pentru ca se terminasera deja. Au fost exact in 2 locuri: la Galeria 1 si la Mall. Invitatiile nu difereau mult, dar parca la Mall au fost ceva mai ieftine. A fost o mica neintelegere cu primirea bunului de tipar, asa ca, dupa ce au sunat, le-a mai fost trimis o data. Daca nunta e organizata din timp, atunci e mai fain sa mergi la targuri de nunti si sa vezi mai multe variante de invitatii. Plus ca de obicei invitatiile comandate de la targuri beneficiaza de oferte. Asa, ne-ar fi costat mai mult motorina pt alergatul prin Timisoara decat diferenta de pret a invitatiilor. O data cu invitatiile se pot comanda carduri pentru mese cu numele invitatiilor si plicuri pentru bani personalizate. Ei nu au avut. Au avut pe masa un cartonas cu numele tuturor celor care stateau la masa respectiva, dar nu era impusa o anumita ordine in care sa se aseze la masa.

Dupa ce au comandat si primit invitatiile, a urmat distribuirea lor. Ei le-au dat personal invitatiilor, desi in unele cazuri le pot da si parintii sau se pot trimite prin posta. Este indicat ca pe invitatii, sau pe un cartonas langa, sa se anunte data pana la care trebuie confirmata participarea si numerele de telefon unde se poate confirma. Oricat de incomod si de costisitor vi se pare, inaite cu 2 saptamani de nunta trebuie sunati din nou toti invitatii pentru a confirma (in special cei care nu au zis nimic, dar si cei care au confirmat). Este mult mai ieftin decat sa te trezesti cu oameni care nu vin.

Asa cum v-am povestit, totul la nunta lor s-a potrivit la fix. Nasa lor se ocupa de aranjat sali pentru nunti. Asa ca ea, impreuna cu surorile ei, s-au ocupat de flori, sala, buchetul miresei (buchetel mai mic, de aruncat), lumanari, decorul pentru masina, pahare pentru miri. Toate au iesit foarte, foarte frumos. (Voi reveni cu poze cu paharele, pictate manual, iar buchetul… in pozele cu mireasa). Oricum, de obicei toate florile se cumpara din acelasi loc: pentru aranjatul salii, pentru buchet, masini si asa mai departe…

Un capitol important este cel de alegere a muzicii. Poate sa iti strice nunta sau poate sa faca petrecerea de neuitat. Ideea initiala a fost sa angajeze un DJ. Avantaje sunt ca este semnificativ mai ieftin decat o formatie si nu ai emotii ca e ragusit sau falseaza. Evident ca trebuie vorbit cu el inainte si stabilit cam ce muzica se vrea, eventual facut un playlist, dar nu e asa de greu sa gasesti unul acceptabil, daca nu chiar bun. Noi am avut noroc ca il cunosteam dinainte si nu au fost surprize neplacute. Partea care m-a incantat mai putin a fost aducerea formatiei, formatie care a cantat 3 ore, da si in alea 3 ore numai ei au cantat. Nu pot sa zic ca au fost rai, daaar… parca dupa 2 ore si un pic, ii vroiam afara. Ce e destul de neplacut daca ai si DJ si formatie e ca trecerea intre e destul de greoaie si te poti trezi cateva minute fara muzica.

Cu filmatul si pozele au avut iar noroc. De filmat au filmat baietii de la Tele U, colegii ei de servici, iar pozele le-a facut Cristian Tzecu. Noua ne-au placut si unele si altele si ii recomandam cu drag si pentru alte evenimente.

Urmeaza pe lista tortul. Trebuie facuta din timp comanda la cofetarie pentru tort si prajiturele. Ei au comandat tortul de la Codrina, pentru ca stiam deja cum sunt si ca sunt bune. Cu 2-3 saptamani inainte au comandat exact cantitatea dorita si au achitat jumatate din valoarea comenzii, au ales mirii de pe tort si culoarea florilor. Au preferat sa aiba tort imbracat in frisca pentru ca cele imbracate in martipan aratau foarte, foarte plasticate. In Timisoara se obisnuieste sa se comande un tort mai micut (cam 2-3 kg) pentru a fi dat cadou nasilor. Al lor a fost decorat in acelasi fel ca si cel al mirilor. De asemenea, fiecare familie a primit si cate o caserola de prajiturele atunci cand a plecat acasa.

Tot din timp trebuie aleasa si rochia miresei si facuta programarea la coafor/cosmetica. Cum a mea surioara este si era graviduta, nu a putut sa isi cumpere rochita din magazin. Cam tot ce era rochie de mireasa ori era prea stramta, ori era prea grea pentru ea. In final si-a facut rochia la o croitoreasa si a iesit si mai ieftin si zic eu si foarte dragut. Ca idee de baza, daca rochia de mireasa necesita modificari majore fata de ce este in magazin, atunci trebuie comandata cu cel putin 2-3 luni inainte evenimentului. Daca trebuie doar ajustata, atunci poate fi comandata si mai tarziu, desi si asta depinde de cum sunt puse pe ea florile/dantela/margele etc. Pentru coafura, ne-am dus amanoua la Doina Ivan. Mie mi-a mai aranjat parul si cu alte ocazii si mi-a placut foarte, foarte mult. Si mi-a placut si cu a iesit Anei parul si aranjamentul din dantela. Si daca am mers acolo pentur par, ne-am facut acolo si machiajul. Adica la Salonul Amira. Mie machiajul mi s-a parut putin cam incarcat, dar in rest, reusit. Ideal este sa va faceti si coafura si machiajul in acelasi loc, sau daca nu sunteti multumite de combinatie, atunci mai intai parul si apoi machiajul, pentru ca machiajul se poate strica atunci cand se aranjeaza parul. Daca nu aveti o coafeza/cosmeticiana pe care o stiti, atunci probele pentru coafura/machiaj sunt obligatorii.  Costumul mirelui este mult mai simplu de achizitionat, deci poate fi cumparat ceva mai tarziu, dar  nu foarte tarziu sa se suprapuna cu pregatirile de ultim moment.

Cam cu 2-3 saptamani inainte trebuie sunati invitatii ca sa confirme participarea la eventiment. Da, asa ar fi frumos, sa sune ei, dar… oricum o sa fie o parte care nu vor face asta, considerand ca e de la sine inteles ca vin. Si e mai bine sa fiti siguri decat sa platiti meniuri pentru persoane care nu mai apar. La restaurant trebuie confirmat numarul de invitati cam cu o saptamana inainte si ultimul final, cam cu o zi inainte de eveniment.

Cu 10 zile inainte de nunta trebuie depuse actele la primarie, pentru cununia civila. Asta in cazul in care evenimentele se intampla in aceeasi zi. Pentru primarie a fost pregatita o masa cu sampanie si cu piscoturi. Nimic complicat, desi trebuie sa cumperi: fata de masa, pahare de sampanie, sampaniile si piscoturile. Cununia civila dureaza aproximativ 10 minute: ai intrat, ai zis “DA” si ai iesit. Dupa mai poti sta afara la un pahar de sampanie si la o poza.

Marturiile le-am facut noi, desi era si varianta sa le cumparam. Au iesit mai ieftin si ne-am si distrat pregatindu-le. Am cumparat pungulitele de Euro. La fel si figurinele de ciocolata: buburuze si albinute. Fiecare marturie continea o albinuta, o buburuza si cate trei arahide trase in ciocolata. Plus una bucata de fundita facuta de moi.

Momentul principal al serii este deschiderea nuntii, cand cei doi miri danseaza, de obicei vals. Este momentul cel mai urmarit si nu este rau sa fie pregatit in avans. Pregatirea inseamna alegerea melodiei de deschidere, dar si cateva repetitii, care pot fi facute acasa (dupa un tutorial de pe internet, de exemplu) sau cu un instructor de dans. Totul depinde de timpul pe care il au mirii la dispozitie, de bani, pentru ca instructorul costa, dar si de cat de bine danseaza cei doi.

In final, cand vine ziua cea mare, trebuie sa te relaxezi, sa pasezi ce mai ramane de facut altcuiva (parinti/surori sau frati/prietene sau prieteni) pentru ca cele mai frumoase poze ies atunci cand mirii sunt relaxati, nu trebuie sa se gandeasca unde e vinul, unde sunt servetelele, unde e sampania…

So, enjoy! O singura data faci nunta.

PS. Poate am mai uitat undele aspecte, dar astea ar fi cele importante.

Primul capitol – Nunta

Ma chinui de ceva timp sa scriu postul asta si parca nimic nu se leaga… in final il voi dedica in intregime mirilor si voi reveni cu idei pentru organizarea nuntii.

A fost o surpriza intreaga intamplare. Intotdeauna mi-am imaginat ca eu voi fi cea care se va casatori prima, ca ea va fi domnisoara de onoare si ca eu o voi cununa. Dar, “Der Mensch plant und Gott lacht”. Surioara mea s-a maritat inaintea mea. Si va avea si un bebe, tot inaintea mea.

Nunta a fost in 12 iunie si au fost cei mai frumosi si mai fericiti miri pe care eu i-am vazut (nu ca sunt ai nostri). Au fost cateva peripetii, dar pana la urma toate s-au aranjat si nunta a iesit foarte bine.

Mirii s-au hotarat in februarie sa faca nunta. Din start ne gandeam ca nu vom gasi in asa scurt timp sala sambata si ca va fi o nunta de duminica. Dar, pentru ca nunta trebuia sa fie in iunie si pentru ca anul asta Pastele a fost foarte devreme, s-a nimerit sa fie post, deci o multime de sali libere sambata.  Iar cu biserica s-a rezolvat relativ simplu. Printr-o cerere, au primit aprobarea de a fi casatoriti si in post.

Asa ca, in ziua cea mare ne-am adunat cu totii sa fim martorii fericirii lor.

In drum spre “Casa casatoriilor”:

Un DA! hotarat

Certificatul de casatorie

Si sampania, ca doar e sarbatoare.

In Biserica din Dacia.

Noua familie.

Aici era prea fericita sa ii fie frica de inaltime.

Love is in the air!

Inca o poza cu Bebe.

Dansul de deschidere a nuntii.

Si, la final, tortul.

PS. Pozele sunt facute de Cristian Tzecu.

Nunta in ziua de 13…

Nunta a fost sambata trecuta, adica in data de 13. Dar ce legatura are? Noi nu suntem superstitioase!

M-am trezit sambata cu o durere groaznica de cap si cu un gust incredibil de amar. M-am ridicat cu chiu cu vai din pat si am inceput sa ma pregatesc. Mai faceam cate ceva, mai stateam putin. Am reusit sa si mananc ceva, iar durerea m-a mai lasat, dar tot era groaznic sa imi misc capul dintr-o parte in alta.

Dupa ce am calcat hainele si am strans putin, ne-am apucat de curatenie. Intamplator, am auzit telefonul mobil si am constat ca e 12 jumatate. La ora 1 aveam programare la coafor. Iulia inca nu ajunsese la mine. Am vorbit cu ea si tocmai terminase cu coaforul si venea. Era foarte multumita de cum a iesit. Urma sa se aranjeze pana cand ma intorceam eu si sa plecam impreuna.

Am sunat la primul taxi si mi-a zis ca vine in 8-10 minute. Era prea tarziu. Din a doua incercare am reusit sa gasesc o masina care sa vina repede. Am ajuns in statia Cluj, dar nu gaseam coaforul. Dau sa o sun pe Manu, care avea programare la aceeasi coafeza dar cu jumatate de ora mai repede. Am un mesaj de la ea. Inca nu s-a apucat sa ii faca parul. Se anunta deja decalaje de program. Am gasit coaforul, si ne-am pus pe asteptat. La unu si jumatate abia s-a apucat sa ii faca Manuelei parul. Eu am ajuns la 2 si 20, cu o ora si 20 mai tarziu. Evident, nu mai aveam cum sa ajungem la mireasa la 3… La 3 fara 10 am plecat de acolo, dar incantata de freza mea.

Am ajuns acasa pe la ora 3. Mai trebuia fardatul si sa ma imbrac. As fi vrut sa fac chestia asta instant. Nu am chiar reusit. In timp ce noi, fetele, alergam prin apartament ca sa terminam cat mai repede,  Andrei dadea calm cu aspiratorul. El trebuia sa fie prezent doar la biserica, la ora 5:30. Am chemat un taxi si am fugit pana la el. Pe scari, Iulia a cazut. Asta ne-a intarziat cu inca 3-4 minute. Din pacate, s-a lovit destul de rau… si totul din cauza mea. Eram doua fete obisnuite in adidasi, dintr-o data cocotate pe tocuri si alergand pe scari pentru ca EU am stat prea mult la coafor.

Am ajuns cu 25 de minute intarziere la mireasa.  Totusi, inainte sa ajunga mirele si alaiul. Ne-am inteles sa ne intalnim toate 3 in fata blocului si sa mergem impreuna. Din nou, nu a fost sa fie… am fost descoperite de soacra mica si practic impinse in lift… doar noi doua, fara Manu, care ne-a asteptat conform intelegerii. A urcat si ea sus cand a vazut ca se ingroasa gluma  si apare mirele cu alaiul.

Conform traditiei, noi am stat impreuna cu ea, in camera cu usa, asa ca nu am vazut ce se intampla afara, pana cand s-a deschis usa. Mireasa a fost incredibil de emotionata atunci cand a deschis mirele usa si i-a dat buchetul de flori si nasa i-a prins voalul in par. Au mers apoi in camera de langa si ea i-a prins mirelui, nasilor si parintilor flori in piept. Noi am prins florile pentru restul invitatilor. Urmati de taraf, mirii au coborat in fata blocului, unde au dansat hora. De aici, am mers cu toata lumea la Mall, pentru cununia civila.

Nunta a decurs 90% conform planului, cu singura problema ca este imposibil ca doua mirese sa nu se vada una cu cealalta in drum spre sau dinspre cununia civila. E plin de ele… cum sa mearga toate miresele la Mall fara sa se vada? Mission imposible. Am ajuns la Casa casatoriilor la ora stabilita, am intrat si totul a mers foarte repede. Miri au fost casatoriti si am iesit iarasi afara, nu inainte ca ei sa primeasca felicitari de la toata lumea.

A urmat cununia religioasa. Am fost la destule nunti, dar a fost una dintre cele mai frumoase slujbe pe care le-am vazut. Poate si prezenta corului, poate si cuvintele spuse din inima de preot la sfarsit… pe mine m-au impresionat. Inainte si dupa, poze cu toata lumea in parcul de langa Biserica.

Petrecerea s-a tinut la fosta cantina de la Elba, acum “Casa Luminilor”. Sala e frumoasa si 250 de invitati incap numai bine. Am ajuns acolo, nu fara peripetii. Taxi-ul ne-a lasat langa gara si am avut de mers o bucata. Mancarea a fost buna, muzica iar. Desi unii s-ar putea plange ca a fost prea multa muzica populara, lumea a dansat toata noaptea, chiar si cand se servea mancarea. Cele doua cantarete au intretinut atmosfera cu muzica din Banat si de la Sibiu.

Pentru mireasa a fost un 13 reusit si norocos, dar pentru restul… o breteluta rupta, un picior umflat, lenjerie “invizibila” nu chiar asa de invizibila, un mic incident cu scoaterea banilor, buchetul miresei facut praf de un individ fara minte.

Oricum, noi le dorim “Casa de piatra!” si asteptam impresii din luna de miere.

Rolul domnisoarei de onoare

Week-end-ul urmator voi merge la o nunta. Si nu oricum. Voi fi domnisoara de onoare. Asa ca, putina pregatire nu strica, nu?
Cam care ar fi atributiile ei? Hmm, buna intrebare. Hai sa vedem ce zice lumea…

Pai, o prima parere ar fi:
“eu cred ca o domnisoara de onoare trebuie sa pastreze legatura cu mireasa saptamanal cu cateva luni inaintea nuntii. chiar daca nu e neaparat ceva de facut, dar sa simta mireasa ca ii esti alaturi si ca se poate bizui pe tine. in plus e frumos sa mergeti impreuna la cumparaturi – rochia de mireasa, sandale, jartiera, flori, rochita ta de domnisoara..etc. Si mai trebuie sa faceti un fel de scenariu cu ce o poti ajuta in ziua nuntii..sa ai grija de rudele ei care poate sunt venite de departe si nu au pe nimeni sa le conduca sau sa le spuna ce sa faca, sa ai o trusa de machiaj la tine, un ruj, o trusa de cusut (plus ac de siguranta), o pereche de ciorapi fini, albi, in cazul in care mireasa poarta..si se rup sa o ajuti sa ii inlocuiasca. sunt convinsa ca si mireasa va avea back-up-ul ei si se va pregati cu tot felul de lucruri, insa e bine ca si tu sa fi pregatita, mai ales ca miresele pot fi foarte emotionate si nervoase si uituce…”

Ok, deja am inceput prost… ca de pastrat legatura, am pastrat-o… dar ca sa vorbim de o gramada de chestii, nu neaparat legate de nunta. De cumparaturi nu mai vorbesc… abia am reusit noi trei sa ne luam rochitele. Cu neamurile, nu stiu cum o sa ne descurcam, ca mai repede se stiu intre ele.
O prima concluzie… indatoririle domnisoarei de onoare nu sunt asa de usoare. Hai sa vedem o alta parere…

“Domnisoara de onoare organizeaza petrecerea burlacelor, sustine moral mireasa inainte de nunta.
In ziua nuntii pune florile in pieptul rudelor, conduce invitatii in sala, pregateste camera mirilor.” Cu astea ne-am mai descurca, mai putin partea cu invitatii. Sa vedem…
Next… “sa danseze, sa zambeasca in permanenta sa vorbeasca cu invitatiisi sa fie mereu cu atentia in patru pt orice gen de probleme ce pot aparea, pt a le usura seara mirilor”. We can do that… i hope.

Hai sa vedem ce zic si specialistii… astea is dintr-un articol, nu pareri de pe forum…
Urmatoarea oprire se va face la mireasa acasa, unde (inainte ca nasa sa aranjeze voalul) domnisoarele de onoare se vor ocupa de “gatirea” acesteia, iar cavalerii o vor ajuta cu incaltarea. De asemenea, dupa ce mireasa a prins primele flori (cocarde) in pieptul mirelui si al nasilor, domnisoarele de onoare sunt cele care vor prinde restul de flori la reverul nuntasilor“… pana acu nimic nou. Mai departe…
“Tot cavalerii si domnisoarele de onoare (cei care vor purta lumanarile celor doi miri) vor fi cei care vor deschide mersul in alai catre biserica, ca si intrarea de aici.” Cred ca peste lumanari o sa sarim, dar probabil ca vom intra inaintea nasilor si mirilor in Biserica.
Peste asta iar o sa sarim… “In biserica, cavalerii si domnisoarele de onoare vor tine lumanarile (atunci cand acestea nu sunt tinute de catre nasi) si vor lua parte la inconjurarea masa de trei ori intr-un alai format din preoti, nasi, miri, cavaleri si domnisoare de onoare.”
Peste asta poate nu… “Tot ei se vor ocupa de indrumarea nuntasilor catre iesire pentru a-i intampina pe miri.”
Si, nu in ultimul rand… “Domnisoarele vor prinde florile in pieptul invitatilor care nu au fost la biserica, iar impreuna cu cavalerii, vor indruma oaspetii la locurile lor la mese, indicandu-le (in acelasi timp si daca au nevoie sa stie) unde sunt localizate toaletele, barul, garderoba etc. Ei sunt datori sa danseze si sa intretina atmosfera in timpul evenimentului“…

In concluzie: imbracat mireasa, prin flori la nuntasi, intrat in Biserica, intretinut atmosfera, ajutat mireasa… sper sa ne descurcam.