Cineva zicea o data ca poate trai intr-o lume a barbatilor atat timp cat poate sa fie femeie in ea.
Cred ca principalul motiv pentru care am suferit cu ocazia primei mele vizite in Anglia a fost ca m-am simtit de-feminizata. Aceeasi bocanci, aceeasi blugi…. aceeasi vesta reflectorizanta. In plus, pentru ca urma sa stam mult, mi-am dat jos unghiile puse cu gel, iar ce a ramas erau asa de subtiri ca o foita de ceapa si dureau. Nu puteau fi date cu oja si trebuiau taiate tot timpul foarte scurt. La tinuta asta fix sa ma fardez mai lipsea…
Asa am umblat prin depozit timp de doua luni. Si pot zice cu mana pe inima ca mi-au lipsit rochitele mele si sandalele si toate hainutele pe care mi le-am luat si pe care nu le-am putut purta in vara asta. Dar incercam sa trec neobservata pe acolo. Adica… nu vroiam sa atrag atentia ca sunt femeie si restul toti sunt barbati. Ca si asa s-au uitat ciudat la mine de la inceput si nici nu aveam toaleta pentru femei in containerul care ne tinea loc de birou.
Dar au trecut astea doua luni. Si incet, incet am inteles ca ei se uita chioras la noi si pentru ca suntem romani si ca indiferent ce o sa facem, tot o sa dea vina pe noi pentru toate problemele lor. Asa ca am hotarat sa fiu femeie. Bocancii au ramas si blugii si vesta reflectorizanta. Dar am unghiile facute cu oja, si am pulovere dragute si cu esarfe asortate. Si pe cine deranjeaza o dunga discreta la ochi. Si pentru ca tot a venit iarna, m-am accesorizat si cu o pereche de manusi fara degete, ca sa si pot lucra, ca doar nu e parada modei aici…
Prin gaura cheii 