Prin gaura cheii

Posts Tagged ‘mare

Experienta inedita a concediului nostru din Croatia si cea mai faina aventura a fost ziua de sailing. O parte din grup (6 din 12) am inchiriat o barcuta cu panze si am navigat pe Marea Adriatica. Nu, nu va faceti probleme. Nu am fost de capul nostru. Am avut un mosulet pe post de skipper, care a condus de fapt barca, dar ne-a si povestit o gramada de chestii despre cum se navigheaza si unde sunt locurile cele mai frumoase din zona. Baietii au si invatat cate putin despre cum se manevreaza velele si cum poti sa navighezi contra vantului.

 

Andrei ajutand la desprinderea de mal

 

Excursia a durat o zi intreaga in care am mers cu panze (la dus), ne-am oprit pentru o baie in apropierea unei insule si apoi ne-am oprit pe insula Lopud, unde am mancat si apoi ne-am intors, manati de motor si nu de vant de data asta.

Barcuta noastra in portul Lopud

Nu a fost de la inceput totul frumos… cand am iesit in portul Dubrovnik si din apele protejate de insule si am ajuns in larg… stomacul meu a cam avut o problema. Asa ca, cel putin o ora am zacut tolanita la prova, cat mai intinsa, ca asa parca nu ma deranja atat de tare zgaltaitul. Dupa un timp am inceput sa ma obisnuiesc si am reusit sa ma ridic putin de acolo, dar nu destul de mult ca sa merg in cabina dupa aparatul foto…

 

La intoarcere, podul din Dubrovnik

 

Abia la intoarcere mi-am facut curaj si din cateva incercari am ajuns jos dupa aparat.

 

Al nostru faimos Skipper

 

Deja toata lumea era obosita, asa ca ne-am intors folosind motorul barcii. Baietii dormeau in cabina, noi admiram apusul.

 

Apusul de pe barcuta

 

Probabil ca nu m-as aventura la o croaziera de o saptamana cu asa barcuta, dar m-am mai duce asa, cate o zi, si in alte locuri.

Advertisements

Am fost in concediu. O saptamana. Si acum, cu mintea odihnita ma apuc sa compun iar pe blog.

Unde am fost? Anul asta am vizitat Croatia. Ca statiune de destinatie am ales Dubrvnik-ul, taman in celalalt capat de tara. A fost un drum lung si obositor, dar a meritat efortul. A fost cel mai frumos litoral unde am fost pana acum. Vila in care am stat a fost superba si ca bonus, balconul principal avea vedere la mare si la cetate si la portul vechi si era incadrat de 2 palmieri.

Plaja e adevarat ca nu e chiar perfecta, daaar, apa compenseaza acest mic defect. Noi mergeam dimineata pe plaja de langa cetate si dupa-masa pe o plaja ceva mai departe, dar mai putin aglomerata. Ambele plaje aveau nisip, dar si destul de mult pietris. In schimb, marea era de un albastru pur, foarte curata si stravezie. Pe mine m-a vrajit din primul moment amestecul intre peisajele mediteraneene si incarcatura istorica a locului.

In ciuda bombardamentelor din anii 90, Dubrovnikul este un oras bine conservat. Te poti plimba pe strazile pietruite inca din secolul 13-14, pe o piatra deja lucioasa de pasii atator generatii de oameni. Sunt foarte multe cladiri vechi care pot fi vizitate. Si muzee. Noi am fost doar pe zidurile cetatii, de unde se vede orasul foarte frumos.

A fost o surpriza sa descoperim ca in general lumea nu merge la plaja de dimineata. Numai noi (fetele) eram pe acolo. Doar de dupa-masa se aglomera si atunci nu mai mergeam pe plaja de langa portul vechi, ci pe o alta, ceva mai departe, dar mai libera. Aici aveam de coborat si apoi de urcat cam 170 de trepte: un mod foarte natural de a te mentine in forma. De altfel cam asa este peste tot in Dubrovnik. Mereu ai de urcat si coborat scari.

Am incercat sa profitam ca suntem la mare si sa comandam doar mancare specifica. Asa ca am urmat o dieta de “sea food”: creveti, caracatita, calamari si tot felul de pesti.

Deja mi s-a facut dor de mare… doar compunand “post”-ul asta! Voi reveni cu poze, cand le recuperez.

UPDATE: Gata! Mi-am recuperat pozele… Cateva impresii din Dubrovnik:

Plaja si cetatea

Portul vechi

Insula Lopud

Stradun (strada principala)

Cetatea noaptea (poza de pe balcon)

Cetatea

A trecut ceva timp de cand am fost plecata, mi-am tot facut curaj sa scriu, si iata in sfarsit am reusit sa public articolul.

Am fost plecata in Franta la sfarsitul anului trecut, la Marsillia mai exact. Se spune ca este cel mai frumos oras al Frantei, dar din punctul meu de vedere este si cel mai frumos oras din Europa, cel putin prin prisma oraselor pe care le-am vazut pana acum.

Marsilia e un oras vechi, care s-a dezvoltat pe un port, si ce e cel mai frumos este ca francezii chiar stiu sa pastreze si sa exploateze ceea ce au. Marsillia este acum un oras-statiune (un fel de constanta adica, dar incomparabil mai frumoasa, si mai primitoare). Ceea ce mi-a placut mult (si n-am prea vazut prin alte orase in Europa), a ca orasul are foarte multe spatii verzi, gradini, parcuri, multi copaci, plaje si natura se imbina frumos (si parca de la sine) cu urbanismul.

Ceea ce m-a surprins a fost ca aproape toti locuitori practicau sport. Pe strazile marginase vedeai tineri, batrani si copii care alergau, mergeau cu bicicleta, cu rolele, etc. am vazut chiar si o mama care is plimba copilul in carucior, in timp ce era pe role. Si n-am prea vazut grasi (si nu ma refer la obezi, ci la persoane mai corpolente – “durdulii” daca pot spune asa), cred ca as putea numara pe degetele de la o mana cati am vazut intr-o saptamana. Si bineinteles cu toate aste venea si mancatul sanatos, inclusiv la cantina hostell-ului unde stateam se servea mancare “sanatoasa”. Nu cred ca am mancat atata salata in jumatate de an cat am mancat acolo intr-o sapatmana.

Un alt lucru frumos este faptul ca Marsilia se afla intre doua forme de relief: munte pe de o parte, si mare pe de alta parte. Si chiar si in oras poti simti diferenta daca te duci in punctele de la o altitudine mai mare. Pe scurt: Marseille-zii se pot duce vara la mare si iarna la schi. Sincer, sunt putin invidioasa pe ei, pentru ca orasul este minunat, si de fiecare data cand ma gandesc la el ma gandesc cate lucruri as putea face daca as sta pe acolo. De exemplu sa ma plimb in fiecare zi pe plaja, si vara, cand am o zi stresanta sa ma duc seara sa fac o baie in mare…

Despre bucataria franceza nu prea are rost sa vorbesc, pentru ca stiti cu totii ca au gusturi rafinate si gatesc foarte sofisticat, dar bine. Mi-am dat seama ce mare este difernta la mancarea de scoici atunci cand le gatesti proaspete, fata de scoicile congelate pe care le gasesti prin Timisoara, chiar si la restaurantele cu pretentii.

Din punctul de vedere al cetatenilor din Marsilia, un aspect care m-a socat putin a fost numarul mare de negrii de acolo. Stiam ca Franta are multi locuitori negrii, nu asta m-a mirat, ci numarul lor mare. Iar la pensiunea unde am stat, una din femeile care faceau curat era o negresa, care era si imbracata exact cum am vazut negresele imbracate in filmele americane. Iar Marseille-zii, asa amestecati cum sunt sunt forte mandrii de orasul lor, si chiar fanatici cand vine vorba de echipa de football locala: Olimpique Marseille. In perioada in care am stat am nimerit un meci, iar ghizii nostrii erau foarte ingrijorati sa nu ne intalnim cu galeria in timp ce ne plimbam prin oras.

In plin centru o data la cateva zile se organiza un fel de piata, dar cum sunt pe la noi cele de la marginea orasului: cu haine, pantofi, scule, biciclete, manacre, etc. si toata lumea se aproviziona de acolo. Dar ce mi-a placut la piata asta a fost ca aveau niste tarabe cu mirodenii, si cand zic mirodenii, zic sute de sortimente de mirodenii, atat uscate si ambalate cat si proaspete. Si doamnele veneau la cumparaturi cu mini catzeii (bichon francez) pe care iti era frica sa nu ii calci, atat erau de mici.

Am sa inchei aici, voi atasa in curand si cateva poze, si daca veti avea vreodata ocazia sa mergeti pe acolo, va recomand cu caldura sa o faceti. Marsillia este un oras minunat, si un excelent punct turistic (desi este putin cam scump). Dar din punctul meu de vedere merita sa economisesti putin in timpul anului ca sa iti petreci un concediu pe malul Marii Mediterana, in Marsilia.

UPDATE. (by andreeam22) Ingustimea mintii unora nu inceteaza sa ma socheze. Da, stiu, in filmele americane ni se repeta, poate chiar de prea multe ori, ca trebuie sa fim “politically correct”. Dar situatia e diferita in Europa. Noi nu suntem toti “europeni”, suntem romani, unguri, sarbi, francezi, englezi. Eu sunt alba, ei sunt negri. Sigur nu sunt “afro-americani”, sunt cetateni francezi. In Franta, tinerii sunt cosmopoliti si nu se considera insultator sa remarci caracreristicile de provenienta sau de apartenenta ale cuiva. Nu e considerat insultator sa zici “noires”,  insultator e “moricons”. Universitatile organizeaza seri culturale etnice. Si nu numai. Sunt o gramada de programe, finantate de UE, in care se aduna tineri din mai multe tari si tot timpul este organizata si o seara in care fiecare sa prezinte ce are el specific.

IM003426 Ca o romanca patriota ce sunt, sprijinind produsele romanesti m-am incumetat sa merg pe litoralul romanesc. Am stat la un “hotel”, care arata mai mult a vila, dar ma rog. Primul soc: preturi imense la mancare, in fine suntem in statiune, as putea trece peste asta. In fine in statiune gunoaie si inghesuiala, oricum tinand cont ca era plin de bucuresteni puteam sa inteleg si asta. Problema mare a aparut intr-o dimineatza cand ne gasim noi sa mergem la Mamaia. Luam frumosel trenul spre Constanta, tinand cont ca in statiunea tinerilor, Costinesti, nu exista ING -dar asta-i alta problema- ne ducem in Constanta sa scoatem bani. Bancomatul era langa un Kaufland, si avem stralucita idee sa ne facem cumparaturile.

Primul soc: in Constanta daca te simt turist incep sa devina badarani, adica am fost impinsa de langa standul cu fructe de unde alegeam struguri de un mos care voia musai locul meu (de ce?- nu stiu), Cosmin a fost lovit cu un carucior in picior pentru ca a a avut indrazneala de a sta in traseu (si asta fara ca doamna in cauza sa zica macar “da-te la o parte”), in fine la casa mi se cere sa scot tot ce am din geanta, pt ca “are acest drept”.

Uimiti inca de cele intamplate, pornim inapoi spre gara sa luam autobuzul estival (se vede putin in imagine-un Double-Decker descoperit la etaj). La una din statii il vedem; “hai sa nu mai mergem pana in capat si il luam de aici” . Facem cu mana, soferul franeaza, cand ne vede ca fugim spre el calca pe acceleratie si am mai vazut putin fum de esapament. “WTF???!!!” inca nu ne dam seama pe deplin de ce se intampla aici. Ajungem in statie, il luam pe urmatorul,  taxatoarea, acra, da de astea avem si in Timisoara, urcam, ne miram de peisaj, admiram marea din viteza, la un moment dat suntem derajati de vocea stridenta a taxatoarei: “statia urmatoare, Mamaia”. Nu ne ridicam in picioare pentru ca peste tot sunt afise sa nu stai in picioare in timpul mersului, si asteptam cuminti statia. Autobuzul opreste, ne ridicam, nu ajungem pana la scari si porneste, uluiti ramanem in picioare: “ce s-a intamplat?”, nu stim. toata lumea asteapta… Taxatoare urca inapoi sus “jos toata lumea, de ce stati in picioare, jos!!!” NU ne vine sa credem: ce s-a intamplat, acolo am vrut sa coboram, suntem sechestrati, ce e cu statia? urmatoarea statie, toata lumea da buluc pe usa “Am iesit, suntem liberi!!!” si plecam mai mult eliberati decat fericiti la plaja: “Macar am scapat cu viata”

In fine, necesitatea ne-a mai impins o data in Constanta, dar de data asta eram pregatiti pentru acest oras. Oricum de fiecare data cand dadeam nas in nas cu nesimtirea si tupeul constantenilor mi se facea un dor teribil de Timisoara.

Nu, nu voi incepe cu vre-un refren de la Vama Veche. Nu va voi povesti cat de mult imi lipseste caldura si soarele, pentru ca nu e adevarat. Pentru un lucru sunt multumita vara asta petrecuta la locul de munca, pentru ca am scapat de caldura si de praful si de soarele din Timisoara. Si concediul de la inceputul verii, l-am petrecut, din aceeasi cauza, la munte, la racoare.

Dar, dupa 6 saptamani pentrecute in Anglia, dupa ce am vizitat orasele din z0na in care stam, am zis ca totusi sa profitam de faptul ca suntem la 30 de kilometri de mare. Hai sa vedem si noi Marea Irlandei!

Am plecat pe la pranz. Prima oprire, Southport. Era mai aproape si, de pe harta parea sa aiba o plaja mare.

Poate putin cam prea mare… Dar vedem marea, desi e departe. Dar nu foarte departe. Hai sa mergem totusi pana acolo.

Si am mers. Si am mers. Dupa 15 minute, am gasit apa pe care o vedeam de departe.

Nici vorbe de mare si de valuri. Doar niste balti. Si mie incepea sa imi intre apa in papuci. Trebuie sa ne intoarcem. Rezultatul pozitiv al expeditiei este ca am adunat cateva scoici interesante.

De Southport, ne-am hotarat sa mergem la Blackpool. Am citit eu pe net ca ar fi una din cele mai mari statiuni ale lor. Ar trebui macar aici sa gasim marea…

Si intr-adevar am gasit-0.

O data cu ploaia…. Dar nu plecam de aici fara sa fi vazut si noi marea.

Tags: , ,

Categories

Archives

Let’s Do It, Romania! Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!
September 2017
M T W T F S S
« May    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930