Pentru ca aveam putine zile de concediu si pentru ca eram prea obositi, ne-am hotarat sa mergem in vacanta undeva cu avionul. Anul trecut am fost in Grecia cu autocarul si stiam ca nu am mai fi suportat un drum de 17 ore. Pentru ca mergeam cu avionul, dintr-odata cheltuielile se dublau… biletul si taxele de aeroport. Primul cand a fost sa mergem iarasi in Grecia, pentru ca ne-a placut foarte mult. Dar… in Grecia cu avionul costa la fel ca si in Spania cu avionul… asa ca am zis totusi anul asta sa incercam ceva nou. Bun… am gasit o oferta interesanta (ca pret) pe net, despre hotel era scris doar de bine asa ca ne-a placut. Singurul inconvenient era ca se pleca din aeroportul din Cluj. Dar, cum nu am gasit spre Spania nimic din Timisoara… am zis ca e ok si asa… o sa plecam din Cluj.
Bun. A venit si ziua plecarii… am vorbit cu cei de la care am luat biletele, care erau niste intermediari si ne-au spus ca trebuie sa fim in aeroport cu doua ore inainte ca ne asteapta cei de la agentie sa ne dea voucherele. Asta insemna sa fim acolo pe la 7 si 15. Am plecat noi din Oradea si am mers, ca de obicei, putin cam tare… si am ajuns la 7 fara un sfert. In aeroport, inghesuiala mare… toata lumea se imbarca la un zbor de linie spre Barcelona, culmea, la aceeasi companie aeriana cu care trebuia sa zburam si noi. Ne-am zis, nu-i nimic, asteptam sa isi faca check-in-ul toti si mergem sa intrebam. Cand aajungem si noi la rand… surpriza… asta era singurul zbor spre Barcelona. Cu asta trebuia si noi sa zburam. Am avut totusi noroc… am reusit sa urcam la timp (noroc ca aeroportul e foarte mic si check-in-ul s-a facut tarziu), dar fara vouchere. Am sunat in Spania si ne-au spus sa nu ne facem griji… ca ne putem caza la hotel si fara ele. Bine… mergem noi sa urcam in avion si surpriza… (nimic neplacut de data asta)… avionul era roz. Nu ma asteptam, nu credeam ca se poate… un avion trebuie sa fie mai sobru.
Fiindca zborul era low-cost, nu aveam locuri, asa ca totul era plin pe cand am reusit noi sa urcam. Dar, inca nu imi explic de ce, unei stewardese i-a placut de mine, asa ca ne-a asezat pe locurile de langa una din iesirile de urgenta. Am citit cuminte instructiunile si chiar am repetat miscarile pe care ar fi trebuit sa le fac (stiu, exces de zel, dar eu stateam chiar langa usa si in caz de orice, eu ar fi trebuit sa o deschid). Actiunea mea l-a stresat pe Andrei, asa ca nu am reusit sa o finalizez.
Dupa ce ne-am asezat, m-am linistit si zborul a fost fain. Chiar eram curioasa cum e sa zbori cu avionul. Am mai fost o data, ce-i drept, in ’90 la mare. Dar nu tin minte prea multe de atunci. Stiu ca Romania se vedea frumos de sus… la fel ca si harta in relief pe care o aveam in bucatarie.
Singurele inconveniente din timpul zborului au fost copiii… stiu nu e frumos sa zic… dar au plans sincron si la urcare si la coborare… si nu erau putini. SI am mai avut un incident micut la coborare, si, bineinteles, cateva emotii. In primul rand, mi s-a parut ca dureaza prea mult si ca, de fapt, ne invartim in jurul aeroportului, ca in Die Hard 2 (stiu, am vazut prea multe filme cu accidente aeronautice). Apoi, am vazut pe geam niste fulgere, destul de aproape, iar cand am inceput decolarea… s-au aprins luminile de la toate iesirile, inclusiv de la cele de siguranta si ma asteptam sa trebuiasca sa deschid usa… plus ca s-a auzit un huruit suspect cand a scos trenul de aterizare.
Dar, in linii mari, a fost bine si am ajuns repede si fara oboseala… 2 ore si jumatate am facut de la Oradea la Cluj, 2 ore si jumatate de la Cluj la Barcelona.
Prin gaura cheii 